Doi epigramiști scriu senryu împreună

 

Doi epigramiști scriu senryu împreună*

 Corneliu Traian Atanasiu

Că doi epigramiști scriu senryu, nu-i de mirare, pentru că ambele poeme, epigramă și senryu, sînt specii ale aceluiași gen – poezia umoristică. Epigrama este cultivată în Occident din antichitate și are în literatura română rădăcini vechi și maeștri consacrați. În conștiința cititorilor este deja un brand reputat. În raport cu ea, senryu, poem de sorginte extrem orientală, este un proaspăt venit care necesită o minimă prezentare. Din punct de vedere formal este aproape identic cu poemul haiku, specia ce mai cunoscută și mai răspîndită în lume de poezie niponă, are trei versuri de 5-7-5 silabe și, de obicei, o cezură, o rupere a poemului în două părți care dialoghează doar aluziv între ele. Este varianta ironică a haiku-ului, considerat un poem sobru și serios.

Cei doi combatanți, Dan Norea și Eugen Deutsch, care se întîlnesc în acest volum într-un dialog cordial, fac asta în virtutea precedentelor existente în trecutul celor două specii literare. Epigramiștii se duelează cu voluptate, dîndu-și replici acide și adesea contondente, autorii de senryu moștenesc o veche tradiție a scrierii poemelor în lanț la care participă mai mulți autori. De data asta, cei doi au ales să dialogheze pornind de la o temă comună de inspirație. Volumul este structurat astfel pe secvențe de cîte trei poeme aflate sub titluri și teme (aproximativ) identice. Dialogul este doar un pretext pentru că, în fapt, cei doi autori, dincolo de tema comună pe care și-o impun, nu-și prea răspund unul altuia și nu se duelează precum epigramiștii. Impresia este cea a două monologuri, mai degrabă paralele, care încearcă să exploateze tema dată cu mijloace mai mult sau mai puțin adecvate pentru a compune texte umoristice. Exersînd de fapt împreună.

Prima și cea mai frecventă tentație a celor doi autori a fost, cum era și firesc, aceea de a apela la jocurile de cuvinte și la expresiile consacrate. Cînd aluziile și formulările au fost bine echilibrate, poemele au fost unele pe cinste. Textul eliptic și apropourile verbale au concurat la a realiza poeme acidulate cu măsură: pisica-n solar - / buldogul face toată  / salata varză (DN), la gura sobei – / tot ard gazul degeaba / moşul şi  baba (ED), a bătut vântul - / la bufetul suedez / platouri goale (DN). Umorul a fost unul tonic: linii de șotron - / boabele de grindină / saltă vioaie (DN) și cooperant cu ironia involuntară a lumii din jur:  singurel în parc – / privind ţepii rozelor / scriu epigrame (ED). Și asta în ciuda faptului că nu au apelat la temele clasice ale umorului: politica și sexul, soția și soacra. Sau poate tocmai de aceea.

         Merită însă să fie remarcate și poemele care se dedau la deliciile politicii și încearcă să șfichiuie metehnele persoanelor care fac politică: de pe afișe / cel cu nasul cel mai lung / a ieșit primar (DN), masă rotundă – / capetele pătrate / fac politică (ED), secetă în sat - /doar primarului nu îi /crapă obrazul (DN), felul cum sînt promovate noile talente: fata-i frumoasă – / merge şi la „Cameră” / şi ca amantă (ED) sau cum se cîștigă voturile: două grămezi de / sacoșe electorale - / alesul oilor (DN), masă rotundă – / toţi oamenii sunt egali / când beau cot la cot (ED). Concluzia finală nu e deloc încurajatoare: caz paradoxal – / strada Prosperităţii / duce spre-o râpă (ED).

         Fiind vorba de doi bărbați n-au lipsit nici textele în care să fie încondeiată viața conjugală: șah cu soția – / propun un schimb  de dame / spre-a ieşi din pat (ED), cu suișurile: Ziua Victoriei - / soața mea recunoaște / că am dreptate (DN) și coborîșurile ei: chiromanţie – / vreau să citesc în palma / ce mi-a dat-o ea (ED), cu episoade aventuroase: prins c-o bombă sexi - / soața cu capsa pusă / explodează (DN),  vremuri de război - / întors prea devreme din / delegație (DN) sau îndrăzneț-inovatoare: orizonturi largi - / soția și-un prieten la / o partidă-n trei (DN) și adesea cu final nebănuit: partaj reușit - / mi-a rămas mie cuibul / rândunicilor (DN). Rezultatele sînt însă meditații pline de o înțelepciune asumată cu stoicism: înc-o petală - / ce bine se văd țepii / trandafirului! (DN), îmi sug un deget - / dulceaţa de trandafir / înţepătoare (DN).

         Ochiul umoristului a fost atent și la obiceiurile conaționalilor: Ziua Recoltei - / cinci capace de canal / și un celular (DN), căruța plină / cu un cablu de cupru - / fierul vechi în șanț  (DN). La ieșirea omului civilizat în natură: picnic de-ntâi mai - / în apa cristalină / valuri de peturi (DN), la progresele medicinei: maternitate - / eprubete aşteptând / fertilizarea (ED) dar și la paradoxul căsătoriei moderne: eficiență -  / după luna de miere / e-n luna treia (DN). La efectele bizare ale prosperității: toamnă bogată – / carele încărcate / ară asfaltul (ED), care nasc nedumeriri îndreptățite: om sau cimpanzeu – / care dintre ei este / originalul? (ED).

Poemele cele mai bune mi s-au părut cele care găsesc umorul mai puțin în obsedante (și de multe ori căznite) jocuri de cuvinte și recurgînd la contexte situaționale închipuite, dar perfect verosimile, a căror tensiune rezultă din împletirea elipselor cu aluziile: orbul pipăind / atent o răzătoare – /„Analfabeții!” (DN). Sau acelea care sînt foarte aproape de haiku pentru că nu mai știi dacă ironia nu este mai curînd doar nostalgie amară: sat îmbătrânit – / cireşii aşteaptă în van / vechii cireşari (ED), email spre Spania - / mamă s-au copt și aici / căpșunile (DN).

În mulțimea poemelor (600 toate) apar inevitabil și unele care surprind, făcînd haz de necaz, sterilitatea demersului, lipsa esențialului: scriind un senryu – / cuvintele dansează însă / nu zâmbesc (ED). E firesc ca visele, hiperbolizînd, să dea de gol mai prăpăstios situația: coșmar de poet - / versurile, coala și / cerneala albe (DN).

Într-unul din poeme m-am regăsit și eu căsăpind poeții în somn: coşmar  de poet – /  critici cu halebarde / disecând barzi (ED). Sper ca la trezire să nu-mi poarte pică.

_____
*Dan Norea, Eugen Deutsch - Calendar în 17 silabe