Un cerc de linguri

 

 

UN CERC DE LINGURI

Lucian Gruia

          Ne întâlnim la cenaclu, discutăm, ne bem cafelele, ne comentăm cărţile lansate, dar nu ne cunoaştem. Despre Șerban Codrin Denk ştim că a scris şi a publicat un volum numit „Baladierul” şi probabil câţiva dintre noi l-am răsfoit, fără curiozitatea să aflăm ce se ascunde dincolo de cele 366 de balade, decât că acelaşi număr este întâlnit într-o carte de Francesco Petrarca, la fel de voluminoasă şi necitită.

         Dacă până aici e bine, ne vine în ajutor Corneliu Traian Atanasiu, critic literar, poet, maestru în arta poeziei orientale-japoneze, cu nişte comentarii la poeme haiku de Șerban Codrin Denk, autorul Baladierului. Dl. Atanasiu administrează mai multe situri pe internet, organizează concursuri săptămânale şi lunare de haiku de peste 15 ani, publică antologii de haiku selectate dintre poemele autorilor premiaţi, evidenţiaţi, susţine dialoguri pe Zoom cu discipolii, este un recunoscut maestru care iniţiază în arta compunerii poeziei zen pe toţi doritorii. Cu ani în urmă a aflat că în poezia românească existau intense preocupări de compunere a acestui ezoteric şi complicat poem oriental, de origine japoneză, existau reviste, inclusiv Orion şi Micul Orion editate de Șerban Codrin, teoreticieni, o societate română de haiku, o societate la Constanţa, şi, culmea, poeţi preocupaţi de fenomen. Astăzi este la fel, iar Corneliu Traian Atanasiu a devenit un specialist recunoscut, un antrenor şi un autor cu multe merite. Mai aflăm, căutând pe internet, că Șerban Codrin a scris şi a tipărit 13 volume de tanka, renku, haiku, senryu, haibun, adică poeme cu estetică japoneză, pe scurt, haikai.

         Om de acţiune, dl. Corneliu Traian Atanasiu a publicat pe internet multe comentarii la poeme haiku de autori români. Aşa se face că a avut de unde să selecteze şi să tipărească o carte unde propune comentarii la 105 poeme de Șerban Codrin. După un „Cuvânt înainte” pe larg explicativ, despre originea şi conţinutul poemului haiku, urmează comentariile organizate la fel, după conţinut: Limbajul aluziv, Alegoria - priveliştea şi viziunea, Kireji sau juxtapunerea, Simbolismul recuzitei, Elocvenţa omisiunii, Contrastul şi paradoxul, Jocuri de cuvinte, Surpriza, Atitudinea subînţeleasă, Sub semnul precipitării, Ritualurile vieţii, Sobrietatea autorului, Un omagiu adus măiestriei, Bibliografia creaţiei lui Șerban Codrin, iar în final, lista poemelor comentate cu indicarea paginii.

         În felul acesta aflăm că haiku este o poezie farte scurtă, ritualică, aluzivă, austeră, care presupune un limbaj paradoxal, cu omisiuni, cu mari contraste. Exemplele sunt selectate în primul rând din „Între patru anotimpuri” şi „Dincolo de tăcere”, cărţi tipărite în 1994, apoi într-o antologie voluminoasă, „Marea tăcere”, în două ediţii, 2001, îngrijită de poetul David Alexandru, şi 2022, îngrijită de poeta Clara Toma.

         Să luăm un exemplu din volumul lui Corneliu Traian Atanasiu: capitolul „Ritualurile vieţii” cuprinde subcapitolele Dezgheţând geamul, Nopţi de crivăţ, Viscol şi pace, Tăcerea lui Orion, Pustiu de iarnă. În comentarii sunt intercalate, pentru paralelă sau contrast, poeme de Lucian Blaga şi Geo Bogza, precum şi trimiteri la George Bacovia. Poemul comentat este: „Pe vechi mormântul/ poetului niciun vers - pustiu de iarnă”. Este un vers lung, subîmpărţit în trei secţiuni de 5,7,5 silabe şi o pauză (kireji, notată cu o liniuţă). Semnificaţiile poemului sunt multiple, deschise, după părerile oricărui cititor sau comentator avizat. Ar trebui reprodus aici întreg comentariul, el însuşi un poem în proză, sau toate comentariile. Îmi imaginez cum ar arăta cărţile cuprinzând comentarii la poem cu poem din Baladierul, din Rodierul, din Pendulierul. Pur şi simplu ar fi ameţitor. Este de fapt ceea ce ne propune poetul prin meditaţiile sale, când dramatice, când ludice, când înduioşătoare, când necruţătoare, sarcastice, paradoxale, despre locul omului între oameni şi în univers, despre destin, despre viaţă şi moarte, despre logică şi absurd, despre banal şi urât, despre dragoste şi dumnezeire, despre suferinţă, despre singurătate, tăcere, despre trecerea timpului între clipă şi eternitate.

         Cartea semnată de Cornel Traian Atanasiu ne propune un portret parţial, dar extrem de convingător, al poetului Șerban Codrin Denk, văzut prin ochii îngăduitori, înţelegători ai poeziei zen, poezie sacră, cum sacră este poezia psalmilor sau a sutrelor.

         „Culegătorii/ împrejurul străchinii - un cerc de linguri”

         „Cu bietul cariu - din aceeaşi lingură/ de lemn cu nesaţ”

         „După furtună - ciocârlie deasupra/ curcubeului”

         „Nopţi fără greieri - ceva i se întâmplă/ universului”

         „Mare-n furtună - linişte-n cimitirul/ marinarilor”

         „Desculţ printre spini - ciuboţica-cucului/ mi-a rămas mică” -

         O carte mai ales pentru poeţi, o carte despre un poet cu totul special, călător occidental, imaginar, într-o grădină zen, cum spunea cândva regretatul poet şi critic literar Ion Roşioru despre aventurile spirituale ale lui Șerban Codrin. Cartea se adaugă altora de acelaşi Ion Roşioru, Laura Văceanu, Violeta Basa, Florică Dan, Marian Dopcea, care glosează în jurul poeziei zen, buddhiste, semnate de un poet prea puţin cunoscut, dar cu o complexă viziune literară într-o operă extrem de bogată, multistratificată, printre ceilalţi poeţi.

 *

(Corneliu Traian Atanasiu, „Un cerc de linguri”, comentarii la poeme haiku de Șerban Codrin Denk, editura Pim, Iaşi, 2023)