Boabe de orez*
Chiar
dacă haiku-ul se prezintă ca un text discret care nu vorbește explicit despre
autor, implicit el spovedește preferințele, atitudinile, orientarea sa în
orizontul vieții.
locul
de la geam -
culegînd
cu privirea
macii
câmpului
Simplul
fapt că, impersonal, poemul remarcă un anume loc privilegiat pentru un
observator asiduu reprezintă de fapt o recomandare rezervată, o alegere, o
promoție sobră.
O
opțiune mai amplă asupra impactului întîmplărilor unei vieți oarecare asupra
lumii în care se manifestă și a reacției pe care omul o poate adopta în fața
acestei situații ingrate este surprinsă alegoric în poemul de mai jos:
semne
pe nisip -
încredințând
valului
toată
povestea
Urmele pe care o viață, în
trecerea ei, le lasă sînt atît de fragile și perisabile încît trebuie să
pactizezi voluntar, aproape eroic, cu valul. Și doar așa să te bucuri de un
transfer tonic de energie.
fluieră
vântul -
în
versurile scrise azi
doar
ne-nțelesuri
Ne-nțelesurile
au și ele rostul și tîlcul lor. Și fluieratul poate fi modulat cu răbdare.
Materia lumii în care evoluezi este
din păcate sau, dacă îndrăznești mai mult, din fericire una care amestecă pînă
la confuzie lucrurile. A înțelege și a accepta lucrurile în realitatea lor doar
aparent vrăjmașă poate fi o modalitate de a-i resimți fascinația:
orașu-n
ceaţă -
până
şi cuvintele
sunt
greu de găsit
O
bună parte din evenimentele vieții noastre se află undeva pe muchia
subțire dintre o realitate banală și magie:
lavandă
și tei -
în
cană strecurată
toată
liniștea
Strecurarea, infiltrarea, prefirarea, furișarea sînt
fără doar și poate operații tainice și miraculoase. Iar stările și emoțiile
noastre sînt la discreția lor. Schimbătoare și neașteptate.
un porumbel alb -
dintr-o dată liniștea
spunându-mi totul
Și dacă-n peregrinările tale alte lucruri vor fi la fel de șovăielnice
ca tine, să știi că nu te-ngînă batjocoritor. Sînteți scurtă vreme tovarăși de
drum. Înfruntînd vremea și vremelnicia. Teama și speranța.
la o răscruce -
frunza purtată de vânt
ezită și ea
Să te gîndești la ea cînd cînd vremea va fi
îngăduitoare ca o moină nesperată și te va gratula cu o amintire revigorantă.
orez cu lapte
și-un praf de scorțișoară -
gerul înmuiat
Timpul nu te va ierta, ziua de luni va reveni cu aceeași regularitate
sîcîitoare și va prelua comanda:
luni dimineața –
până și apa-n ibric
dă-n clocot mai greu
și, oriunde-ai fi, ropotul ploii-ți va prelua semnalul
pierdut și va turui la fel de monton:
semnalul pierdut –
la capătul firului
ropotul ploii
În
aburii cafelei vei întîlni însă căldura altor vremuri:
dimineți mai reci -
ce calde îmi par acum
vorbele mamei
și poate doi vechi prieteni strecurați și ei
în căldura casei:
spre dimineață -
doi greieri cântând încă
în vechiul pian
