Soare răsturnat

 

Soare răsturnat*

 Corneliu Traian Atanasiu

            Cînd scrii haiku, ești mereu atent la potențialul aluziv al cuvintelor. De cele mai multe ori, chiar dacă ți-ai ales o rută premeditată, aluziile te derutează și preiau controlul. Și bine fac, pentru că găsesc trasee de departe mai interesante. Calendarul bătut în cuie al bunicii este baza ei de date, sărbători și felurite evenimente. Depășită cu totul însă de bazele de informații acumulate în mediul virtual. Informații cantitativ uriașe, în expansiune, flexibile, gata mereu să fie înlocuite sau prelucrate.

 

baza de date –

calendarul bunicii

bătut în cuie

 

Contemporan al erei digitale, te uiți cu un zîmbet îngăduitor la obiceiul desuet de altădată. Dar și la expresia care se perpetuează cu succes.

          Dedulcit la sensul figurat al cuvinteleor și expresiilor, îți place să lași sugestiile să spună lucruri năzdrăvane. Cu atît mai autentice cu cît sînt mai incredibile. Să pui pe seama ploii de toamnă scurtarea zilelor.

ploaie de toamnă -

pic cu pic zilele

intră la apă

 

          Continuînd în această perspectivă, interpretarea evenimentelor devine una de poveste: tunet în noapte - / neunsă câteodată / poarta raiului. Una care împletește registrele veridicității cu ale verosimilului. Și, în spiritul ironiei, cu puțin noroc, piatra căzută din cer nu e decît un test de maturație al pepenilor: grindină – / în câmp pepenii verzi / sună a copt. Admiși.

          E adevărat, și lucrurile și situațiile oferă din belșug motive pentru isprăvi de basm: bălți de ploaie - / noaptea toți pământenii / urcă pe stele. De ce să nu le crezi, preț de o clipă sau de un haiku? Și, dacă ești bărbat, fenomenele meteo, ceață bogată - / poarta casei seamănă / cu a vecinei, te pot scuza dacă greșești intrarea. Și te pot îndemna la recidivă.

          Dacă te-ai obișnuit prea mult cu tehnica suprarealistă a trucajelor cinematografice, poți fi condscendent și cu modelele vetuste ale generațiilor din secolele recent trecute, în care mijloacele erau de departe mai modeste:

 

ploaie de stele -

iar scapără bunicul

cremenea-n lulea

 

Erau vremuri în care ecranul se rezuma la soba încinsă: sat înzăpezit - / zânele și zmeii strânși / la gura sobei. Dar isprăvile, în ciuda recuzitei limitate, erau la fel de fabuloase: povești de iarnă - / jarul sobei bun pentru / potcovit purici. Și asistența nu era deloc lipsită de entuziasm:

la gura sobei -

în ochii nepoților

se aprind scântei

 

Vremuri cînd n-aveai cum s-ajungi la filmul de la mall, cînd vîntul te sechestra în casă: curți troienite - / doar vântul mai răzbește / până în pridvor. Și, oricum ar fi nins, bunica își făcea cu hărnicie norma: ninge liniștit - / caerul de lână / răsucit pe fus; ninge viscolit - / tot caierul de lână / răsucit în ghem.

          Degeaba așteptai căldura unor rînduri adunate pe hîrtie: grade sub minus - / scrisoarea din cutie / mult mai rece. Belșugul era cu semn invers: semne de belșug - / bunica numără / fire argintii. Doar astrul căldurii și al luminii răsărea fără tăgadă la fiecare masă, chiar în mijloc:

 

soare răsturnat -

mămăliga aburind

pe masa mamei

 

          O vreme, bunicul a mai îndeplinit încrezător ritualul ticăit din fiecare seară: optimism - / bunicul întoarce ceasul / în fiecare seară. Și a mai căutat-o pe bunica în album: bunic ațipit - / vântul caută în album / poza bunicii. Apoi, știrile de război s-au liniștit: știre de război - / în casa bunei mai țes / doar păienjenii.

          Nepoții au devenit și ei bunici înglodați în facturi: pierdere de timp -/ fata de la ghișeu / îmi dă doar facturi. Nici vorbă de fiori. Gata să creadă, ca liliacul, minunea din haiku: prima zăpadă - / liliacul alb crede / că-i primăvară. Sau consolîndu-se cu alegeri compensatorii: de mărtișor - / moșii își pot alege / altă babă.

          Un obicei nou îl așteaptă zi de zi sub cireș:

 

masa tăcerii -

sub cireșul amar

bunicul singur

 

Acolo-și mai amintește salba bunicii - / felii de măr la uscat / pe sfoara veche. Și de o lungă toamnă ploioasă - / pe sârma de rufe / vrăbii la uscat. Dar și de gînduri impenitente de demult:

 

ploaia de vară -

rochița rândunicii

pe gard la uscat

____________________

*Valerian Dincă - Soare răsturnat

 

 

 

 

 

Survolînd păpădiile

 

 

Survolând pădiile sau survolând poezia?

 

Șerban Codrin

 

         Am citit cu atenţie până la încântare Survolând păpădiile, o antologie specială realizată de Corneliu Traian Atanasiu, care prezintă probe, a câta oară, de competenţă evoluată şi de infinită răbdare. Dincolo de cultura poetică superioară pe care o posedă, Corneliu este, în sine, un poet important, de multe ori subtil până la obscuritate, un maestru capabil să îndrume, să iniţieze fără să îţi dai seama de prezenţa îndrumării şi de profunzimea iniţierii.

 

         În definitiv, ce cuprinde micul şi elegantul volum, încăpător în buzunarul de la piept al unei cămăşi? Câteva zeci de scurte comentarii la poeme scurte, haiku de un autor sau altul. În general, aceştia s-au făcut remarcaţi la concursurile, Kukai, săptămânale şi lunare, pe internet, de vreo cinsprezece ani încoace fără întrerupere, toate patronate de Corneliu. Din sutele de aspiranţi au mai rămas relativ puţini, dar creativi, perseverenţi, creatori de texte capabile să suporte exigenţele celor mai contondente comentarii. Încă un fapt, notoriu, cred, de remarcat. Aflat, regizoral, îndărătul cortinei, Corneliu a urmărit/urmăreşte în aşa fel concursurile, posedă acest talent, încât este capabil să descopere sămânţa de aur dintr-un text sau altul, aşa că patrimoniul său selectat în ani şi ani începe să capete consistenţă şi să arate cu degetul spre capodopere. Câţiva autori supravieţuiesc dintre mai vechile eforturi de la începutul secolului XXI, îndeosebi doi poeţi de mare suprafaţă ideatică şi iniţiere preeminentă, ajunşi la rang de maeştri incontestabili, Eduard Ţară şi Cezar Florin Ciobîcă. Îi urmează îndeaproape sau mai departe, în primul rând, ironicul Iulian Dămăcuş, mai apoi Valeria Tamaş, Argentina Stanciu, Ana Urma, Maria Tirenescu, Rodica Calotă. Alţii sunt aduşi în lumina poeziei zen prin subtilitatea şi susţinerea discretă a maestrului Corneliu Traian Atanasiu, de-ar fi să enumăr, cu pericolul de a fi incomplet şi părtinitor, pe uimitoarele Lavana Kray şi Clara Toma, repet, surprinzător de talentatele, apoi pe Ion Cuzuioc, Claudia Ramona Codău, Vasile Conioşi Mesteşanu, Luminiţa Ignea, Constantin  Iliescu, Carmen Iordan, Cristina Monica Moldoveanu, şi nu mă opresc aici... Am citit texte inspirate, scrise de Mircea Moldovanu, Tania Gogan, Carmen Iordan, Dan Iulian... Iată autori în deplin efort de a-şi scrie poemele, unul câte unul, pe o cale extrem de complicată, anevoioasă, unde dezertările, înfrângerile, lipsa de perseverenţă umilă, zilnică sunt numeroase, iar alpiniştii din vârf sunt îndeajuns de socotit cu un deget, două, trei...

 

         De multă vreme am remarcat un fapt şi am acum prilejul să mă felicit că am intuit corect, deci nu m-am înşelat. Maestrul Corneliu Traian Atanasiu este cel mai capabil comentator de haiku din arealul poeziei zen româneşti, în stare, fără simulacre estetizante sau fals ideatice, că creeze acea fuziune subtilă dintre textul poetic selectat şi pătrunderea în universul sugestiv. Fiecare din comentarii se redimensionează prin „decojirea” strat cu strat, ca a unui infim organism sub lupele microscopului. Dintr-odată, poemul supraselectat de talentul maestrului capătă alte dimensini, cu mult mărite şi revelatoare, un fel de haibunuri cu doi autori, unde primul propune poezia, celelalt îi cercetează, îi descoperă multitudini de sensuri, îi luminează pe părţi şi în întregime universul. Câte stele vedem noaptea pe cer? Unii le numără. Corneliu Traian Atanasiu este un adevărat Telescop Spaţial Hubble (TSH), în cazul nostru special CTA, şi vede totul, inclusiv nevăzutul.

 

         Dacă doriţi să vă lămuriţi până unde a ajuns, la ce cotă, poezia zen românească, vă rog să studiaţi, nu să citiţi, acest uimitor Survolând păpădiile de avioane vulgar materialiste, belicoase, unde vă veţi întâlni cu aştri strălucitori, cu aştri în curs de formare, în orice caz, cu aştri poetici demni de admirat pentru uimitoarele subtilităţi, greu de întrevăzut, mai greu de înţeles şi mai greu de acceptat, însă aceasta este puterea secretă a poeiei, aparent să propună extrem de puţin în şaptesprezece silabe şi o pauză de sens, însă, pur şi simplu, cu tendinţă să sugereze infinitul devenit concret prin comentarii de înaltă inteligenţă.

 

         La un loc, acest volum este de primul raft pentru cine caută profunzimile artelor poetice.

„o seară în deltă / an evening in the delta”

 A apărut de curând cartea „o seară în deltă / an evening in the delta”, fotohaikuuri și alte poeme vizuale, scrisă de poetul Dan Doman. Versiunea engleză e asigurată de poetul Vasile Moldovan.

Cartea a fost tipărită la Editura Societății Scriitorilor Români, București, 2022.

Autorul  precizează că această carte este scrisă în amintirea lui Ivan Patzaichin (1949-2021).

Prezenta carte este al cincilea lui volum de fotohaiku. Autorul mărturisește că a reluat diapozitivele făcute în Delta Dunării și le-a folosit pentru a scrie alte poeme.

De data aceasta, în lucrare apar și povestiri despre oamenii locului, despre ocupația localnicilor, sunt prezentate întâmplări și situații în care s-a aflat în timpul anilor în care lucra „pe grindurile deltei, ca proaspăt absolvent al Facultății de geologie”.

Citind cartea, vă veți bucura de lectura unor poeme deosebite și vă veți încânta ochii cu imagini pe care nu le veți vedea în alte locuri.

Cartea e organizată în stilul poeților japonezi. Primul capitol conține fotohaikuuri referitoare la Anul Nou, apoi primăvară, vară, toamnă și iarnă.

Anul Nou

zori de zi –

ultima stea

în geam

 

 

Crăciun alb

ca în copilărie –

doar în munți

Primăvara 

 

lumina zorilor –

dumbrava

se înnoiește

 

bătrâna casă –

locuită azi doar

de-o veveriță

 

 

 

valuri leneșe –

cormoranii

își fac siesta

 Vara

sălaș în deltă –

în jur albinele

caută o floare

 

 

miros de deltă –

marele campion

o amintire

Toamna

 

nori grăbiți –

cu frunza roșie de-arțar

zboară un paing

 

frunze pe apă

frunze sub apă –

frunze de brumar

Iarna 

valuri întunecate –

în vechea lotcă

un petic de nea

 

gemenii.

merg pe rând la școală –

lipsesc două ghete

 

Cartea se încheie cu datele biografice ale autorului și principalele lui realizări.