clic pe logo

 siglaROKU

vineri, 13 februarie 2009

DE LA ION PILLAT LA MATSUO BASHŌ - prefaţă la volulumul ÎNTOARCEREA COCORULUI de Ioan Marinescu-Puiu



DE LA ION PILLAT LA MATSUO BASHŌ


Magdalena Dale


Poetul Ioan Marinescu şi-a făcut ucenicia literară în cercul epigramiştilor Satiricon şi în Cenaclul Cadrelor Preuniversitare Octavian Goga din Cluj-Napoca. De aceea, în poezia lui un ochi râde şi altul plânge. Încă de la debutul literar, situat spre sfârşitul mileniului trecut, creaţia lui are o natură duală. Scriitorul este preocupat deopotrivă de aspectele serioase ale vieţii, grave până la dramatism, ca şi de momentele vesele, adeseori umoristice, uneori groteşti. În poezia sa de mici dimensiuni dar adesea de mari profunzimi, motivele exotice, specifice poeziei de inspiraţie niponă coexistă cu subiecte tratate în forme neaoş româneşti. Acest fapt îşi are explicaţia sa. Prin anii ’90, - alături de alţi epigramişti clujeni - Iulian Dămăcuş, Genţiana Groza, Ana Marinoiu, Ioan Pop- Ioan Marinescu a intrat în Cercul Haijinilor Clujeni, avându-l ca preşedinte de onoare pe Aurel Rău, cerc care a aderat la Societatea Română de Haiku în anul 1996. Vizitele lui Florin Vasiliu la Cluj -Napoca, îndeosebi cea din 1998 i-au înlesnit lui Ioan Marinescu şi altor poeţi clujeni să se racordeze la mişcarea naţională şi internaţională de haiku.


Deşi se declară - şi în bună parte este- un tradiţionalist în poezia de sorginte niponică, Ioan Marinescu încearcă, pe alocuri să fie şi un inovator. Astfel el publică poeme tanka sub denumirea de pentastihuri pentasilabice. La apariţia acestora în volum, criticul literar Petru Poantă considera, pe bună dreptate, că poezia lui Ioan Marinescu deşi “stă, aproape obsesiv sub semnul performanţelor formale… este mai degrabă expresia unei sensibilităţi artistice implozive şi a unui mod de esenţializare a emoţiei lirice.” Un experiment foarte interesant, dacă ţinem seama că în fiecare poem de acest fel versurile sunt permutabile. Rămâne de văzut dacă acest model va fi urmat sau nu şi de către alţi poeţi.


De mai bine de un deceniu, poetul oscilează între poezia de sorginte niponă şi cea specific românească, în formă şi conţinut. Într-un răstimp în care l-a lăsat “ în adormire” pe Basho, modelul său şi al atâtor haijini români, Ioan Marinescu s-a preocupat cu predilecţie de poemul într-un vers, replică românească la poemul haiku, gen creat de Ion Pillat pe la 1936. Cele patru plachete care se înscriu în aria acestui gen, i-au asigurat poetului un capitol distinct în cartea de studii critice „Poemul într-un vers” (Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001), carte semnată de Florin Vasiliu şi Vasile Moldovan. Prin reuşitele sale de acest fel, Ioan Marinescu se înscrie, alături de Ştefan Theodoru, Dan Florică şi Bogdan I. Pascu, Ana Marinoiu, printre autorii reprezentativi de poeme într-un vers. Iată doar două exemple din care se poate vedea tendinţa poetului de a folosi atât repere universale (perla, luna) cât şi elemente specific româneşti:


MARINĂ În scoica de pe masă, fugară perlă, luna

MIORITICĂ Nuntaşi, doar brazi şi paltini şi-o stea ce va să cadă


Primul poem aduce mult cu atmosfera poeziei de sorginte niponă. O antologie internaţională de tanka, în care publică şi autori români, printre care Vasile Smărăndescu se intitulează Perle de foc, iar carte mea de poeme tanka se numeşte Perle de rouă, fapt ce demonstrează că între mine şi autorul cărţii de faţă există afinităţi elective, chiar dacă personal nu ne-am cunoscut niciodată.


Discipol devotat al lui Ion Pillat, Ioan Marinescu işi ia libertatea de a scrie şi altfel decât maestrul său. Aşa se face că în anul 2005 a publicat o plachetă de Micropoeme voit şugubeţe (Editura AMBASADOR, Târgu-Mureş, 2005). Intenţia autorului a fost să arate că, dacă haiku-ul are un corespondent în literatura română în poemul într-un vers, senryu-ul îşi poate găsi perechea în micropoemul şugubăţ. Dacă are sau nu dreptate Ioan Marinescu, ne va arăta critica în viitor.


În Cuvânt înainte la volumul De lângă inimă (Editura Dokia, 1998) criticul clujean Constantin Cubleşan scria că Ioan Marinescu face parte din rândul acelei “categorii de poeţi pe care forma fixă a haiku-ului îi atrage ca lampa pe fluturii nopţii, care fac în jurul acesteia volte spectaculoase, fascinante chiar, primejduiţi în orice clipă de a-şi arde aripile.”


Ioan Marinescu , exprimându-ne metaforic, nu şi-a ars aripile. Cea mai palpabilă dovadă este volumul de faţă. Un volum în care şi-a propus să atingă perfecţiunea formală. A insistat ca şi în versiunea engleză, haiku-urile sale să păstreze tiparul de 5-7-5 silabe. I-am respectat, pe cât omeneşte a fost posibil, dorinţa, chiar dacă uneori a fost necesar să mă abat întrucâtva de la original. El se alătură astfel câtorva poeţi români – puţini, dar buni!- care cultivă cu ostentaţie haiku-ul clasic: Florin Vasiliu, Vasile Smărăndescu, Valentin Nicoliţov, Şerban Codrin şi Eduard Ţară.


Prin prezenta carte poetul dovedeşte că e un nume nu doar în epigramă şi poemul într-un vers, ci şi în haiku. Noile sale poeme conţin multe accente dramatice, care denotă o profundă cunoaştere a naturii autohtone şi a societăţii româneşti. Specific haijinului clujean este faptul că, atunci când nu epuizează tema într-un poem o reia de câte ori simte nevoia. Epigramist recunoscut pe plan naţional, el ştie să descreţească frunţile şi în haiku, chiar în situaţii din cele mai dramatice:


Umbra şoimului -

Puişorii o aleargă

Prin bătătură


Dar cel mai bine îl prinde pe poet autoironia, precum se poate vedea şi din următoarele două poeme citate:


Sunt singur pe mal -

În cârligul undiţei

S-a mai prins o stea


Mai trece un an -

rezist tentaţiei

să mă iau după el


Trebuie să remarcăm prezenţa poemelor sale pe internet pe site-uri specializate în lirica niponă, participând la concursuri unde următoarele poeme au fost premiate fiind incluse şi în cartea sa:


Noapte tarzie -

doar parfumul teilor

mai trece strada


(Locul I la concursul Romanian Kukai – mai 2008)


O ciocarlie

cu primii stropi de roua

isi drege glasul


(Locul III la concursul Romanian Kukai – iunie 2008)


Cu toti samburii

felia de pepene

rade la mine


(Locul II la concursul Romanian Kukai – august 2008)


Vantul dezbraca

degeaba sperietoarea -

spectatori nu sunt


(Locul II la concursul de senryu Romanian Kukai – martie+aprilie 2008)


Căldură mare -

cum aş sta la taclale

cu Mos Gerila


(Locul III la concursul de senrzu Romanian Kukai – iunie –iulie 2008)


Ploaie de toamnă -

în umbrela veche

o gaură nouă


(Locul I la concursul de senryu Romanian Kukai – septembrie – octombrie 2008)

Sunt încredinţată că dacă ar respecta cu aceeaşi stricteţe cu care aplică regula de 5-7-5 silabe şi celelalte reguli ale poeticii haiku-ului Ioan Marinescu ne va putea oferi în cărţile viitoare, surprize şi mai frumoase.




joi, 12 februarie 2009

CÂTEVA NOTE LITERARE

Florin Grigoriu adună material pentru o altă lucrare. Deocamdată, a trimis cîteva note despre revistele medicale care publică şi poezie niponă datorată cîtorva dintre autorii cunoscuţi în lumea haiku-ului, de profesie medici.


*

Florin Grigoriu


În capitolul Reviste, prietene cu haiku-ul, dintr-o viitoare a mea carte File din istoria haiku-ului, rog a se şti de cititorii internetului că figurează şi săptămânalul Viaţa Medicală, care publică frecvent ştiri şi texte ale scriitorilor de haiku: Jules Cohn- Botea, Cornelia Conta (n. 1 oct. 1937, Planta-Dolj), Emilia Dumitrescu (n. 15 1929), Liliana Grădinaru, Letiţia Iubu (n. 7 iulie 1933, Peretu de Teleorman), Dumitru Radu, Paula Romanescu ş.a


Altunde remarc faptul că-n seria Caietele Vieţii medicale, tipărite la editura Viaţa medicală românească, la fel este reflectat, fenomenul haiku românesc. Iată un exemplu:


Volumul Tăierea nodului gordian din 1997 cuprinde la p.333-334 o recenzie de dr. Ionel Zeană, apărută întâi în Viaţa Medicală nr. 38 din 20 septembrie 1996, la antologia Imnele câmpiei, întocmită de dr. Liliana Grădinaru şi publicată la Editura Dimândare Părintească (antologie din Poemele Deliormanului, 1988, Risipa de alb, 1993 şi din volumul cu poeme haiku Pagoda cu imagini, 1993.), traducere în dialectul aromân de Hristu Cândroveanu.


Cităm: „Haiku-urile reproduse din Pagoda cu imagini sunt mici bijuterii în filigran, gheizere de lumină, cum le caracterizează criticul, scriitorul şi poetul Hristu Cândroveanu”. Interesant este că există poeme haiku în aromână. Dacă aş avea cartea, poate aş fi exemplificat cu haiku-ul citat în recenzie:


Miresme de aur-

lanurile unduind

până la cer!


Almanahurile Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România publică frecvent poeme într-un vers, haiku-uri, senryu-uri, tanka, recenzii şi articole despre fenomenul haiku sau despre spiritualitatea niponă. Iată câteva exemple:


Almanahul din 1993 Clipa cea repede, sub redacţia doctorului-scriitor Mihail Mihailide (în paranteză spus, informat asupra genului haiku, fapt dovedit printr-o prefaţă la prima carte a d-nei dr. Emilia Dumitrescu), la p. 53: 5 haiku-uri de Emilia Dumitrescu. Cităm:


Smeura şi fragii

o binecuvântare-a

cerului...gurii.


p.135-146: eseu de Octavian Simu - Jocul măştilor şi măştile jocului, arta spectacolului la japonezi (adaug, pentru iubitorii tuturor genurilor de poezie, existenţa-n acest volum a unei coroane de sonete, lucru rar în literatura genurilor fixe româneşti, COROANA VENEŢIANĂ, de medicul, plecat la Bunul Dumnezeu în decembrie 2007, Crişan V. Gh. Muşeţeanu)


în volumul Clipa cea repede, almanah din 1996, găsim la p.43 Evadări din haiku de Emilia Dumitrescu:


În odaia mea

năvălesc raze răsfrânte-

de geamuri vecine


Voi cita şi haiku-ul evidenţiat la Tokio, cu prilejul tricentenarului Matsuo Basho:


Pe plaje-n zori

pescari desculţi – şi lungi

umbrele lor


p.44 - D. Marian, 3 tristihuri, din care aleg:

„Curăţenia ta/ mă clăteşte/ cu rouă pe dinăuntru” şi „Mă umpli/ de linişte/ ca somnul scocile”;


p. 45, 7 tristihuri de Constantin Bogdan, din care aleg:


Între negrul nopţii

şi sideful zăpezii

ochii galbeni ai satului


şi

ferestre deschise-

parfumul teilor

învăluindu-mi somnul.


p. 46, Jules Botea: 4 haiku-uri, din care citez:


”Seara nu se văd./ În zori peretele plin/ de zorele mov”;


p. 47 - Dumitru Radu: 4 haiku-uri. Citez:


”Ciutura veche, /aduce din adâncuri/ o zdreanţă de nor"


În Clipa cea repede, almanah din 2008, sub redacţia dr. Maria Golăescu: Emilia Dumitrescu publică haiku-uri, p.12-15, în româneşte, englezeşte şi franţuzeşte, readucere-n citire a unor texte din cartea din 2003 Psalmi, Antotimpuri, Călătorii. Citez un text:


„Fiu al ţărânii/ către Tine mă înalţ-/ tată din ceruri!”:


La p.15, o secvenţă de iarnă, din10 haiku-uri de Letiţia Iubu. Aleg:


„Lacrimile de / cristal ale copacilor - /ţară de gheaţă” şi: „Vârtelniţă -/ dansul fulgilor de nea / macină în gol”


p.34, Constantin Bogdan publică 17 poeme scurte, unele haiku-uri:


„ploaia şi vântul / îndrăgostiţi, petrec / luna de miere”, „ning cerurile verzi / ale bătrânilor tei / parfumuri glbene”,


altele aproape de tanka: „mălinii şi pinii/ chiparoşii şi-oleandrii/ cerul albastru / şi casele galbene / Italia del sole”


La p. 36 o tanka descoperită în poemul Iarna de Laurenţiu Mircea Bogdan:


Bogaţii

cântă în palate:

„O, brad frumos!”

De crengi atârnate

vise destrămate


cum şi haiku-ul descoperit în poemul de la p. 37, intitulat Sufletul meu:


sufletul meu-

închis

într-un tub de orgă


dar şi (p. 39) poemul:


marea şi-a pus rochia de bal

cu volane albe de dantelă

buzele mele

uitate pe plajă

sărută nisipul ud


La p.40 Sabina Măduţa, în poemul Eternitate, o tanka descoperită:


„La Crişul copilăriei/ o văd pe mama spălând.../ în părul ei plecat peste valuri/ asfinţitul văpaie / împletea cunună de aur”!”


La p. 53-54, Ştefan Moraru publică ”poeme în stil haiku”. Cităm:


„Între cer şi pământ/ norul fugar/ şi pasărea”, În zori,/ sufletul mi-l aşez/ în palma iubitei”, „Anii trec.../ câţi să fi rămas?/ întreb cucul.”


La p. 7: Lirică japoneză despre copaci, despre viaţă şi moarte, de Jules Cohn Botea. Citez din cele 5 tanka:


„Bătrânul stejar/ l-au tăiat şi l-au făcut/ raclă şi cruce./ El l-a sădit de tânăr/ şi-acum pleacă amândoi.”


La p. 58, un haibun. Citez haiku-ul:


”Curge continuu / istoria ca şi apa - / pietrele rămân” .


Ne bucurăm pentru toate lucrările apărute, de specialitate şi literare, ale membrilor Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România!