Carte nouă: Anotimpul luminii / The season of light, de Vasile Cojocaru

 

Cuvânt înainte

 

             Vasile Cojocaru  a urmat cursurile Școlii Tehnice Energetice și a lucrat ca tehnician energetic. Și-a încheiat cariera în urma pensionării publicând lucrarea Lumina la Pașcani.

            Având, ca tânăr pensionar, mai mult timp liber a scris poezie, continuându-și o pasiune. După poezia în stil european, a făcut cunoștință cu haikuul și alte poezii de proveniență niponă. Nu a uitat nici de poemul într-un vers.

            Prima carte de poeme haiku este Lumină și iluminare, legată de domeniul în care a activat, cartea a apărut la Editura PIM din Iași în anul 2020.

            Aflat la a doua carte de poeme de sorginte niponă, poetul Vasile Cojocaru ne oferă un mănunchi de haikuuri, senryuri, tanka, haibun și poeme într-un vers. Nu e o surpriză faptul că scrie în acest mod. A avut câteva poeme remarcate de jurii din Japonia, India. Polonia, S.U.A., dar și din România.

            Pentru cei care nu cunosc aceste genuri literare, sunt necesare câteva precizări teoretice.

            HAIKU – Scurt poem japonez din trei versuri, primul şi ultimul de cinci silabe, al doilea de şapte. El se bazează pe trei elemente:
- versurile care respectă regulile silabismului: 5-7-5;
- prezenţa cezurii ya;
- prezenţa kigo-ului, a anotimpului
            Dintre figurile de stil, singura care şi-a câştigat un drept incontestabil este elipsa.
            Unde, ce şi când, respectiv obiectul, timpul şi locul sunt elemente constitutive ale experienţei haiku, „trei mişcări” originale fără de care nu se poate realiza un haiku complet. Haiku-ul este un poem de atmosferă.

            HAIBUN- Este un poem în proză scurt şi concis, conţinând de obicei atât elemente uşor umoristice, cât şi altele mai serioase. Obişnuit se termină cu un haiku.
            SENRYU- Este un poem cu structură asemănătoare haiku-ului care scoate în evidenţă cusururile condiţiei umane, de obicei într-un mod satiric sau umoristic. TANKA – Specie a poeziei clasice japoneze alcătuită din cinci versuri care însumează 31 de silabe repartizate astfel: 5-7-5-7-7. (…) Tanka trebuie să conţină cel puţin un cuvânt care să trimită la anotimpuri, natura fiind un veritabil obiect de cult.

Am ales câteva texte cu care să vă îndemn să citiți cartea Anotimpul luminii.

 

HAIKU

Ninge liniștit –

 ignorând iarna

o mușcată tocmai a-nflorit

 

Cerul înstelat –

pe cărările ninse

 șuieră vântul

 

Seară geroasă –

în liniștea odăii

șoaptele mamei

 

Rugă de Florii –

împodobind icoana

salcia verde

 

Casa demolată –

pe vechea temelie

mărul înflori

 

Luna întreagă –

sub umbrela nopții

cântec de greier

 

Ploaie de vară –

ultimele cireșe

în iarba cosită

 

Sânzienele –

 prinse-n coronițe

toate visele

 

Șotron în parc –

în jocul copilăriei

prinsă o frunză

 

Gară pustie –

 doar ochii bufnițelor

urmăresc trenul

 

Zbor solitar

cocor rănit căutându-și

perechea pierdută

 

Noaptea dintre ani –

pe trunchiul copacului

 încă un inel

 

Satul natal –

retrăiesc copilăria

răsfoind poze vechi

 

Casa pustie –

pironită-n perete

poza familiei

 

Senryu

Moșul moțăie –

între buze țigara

stinsă demult

 

La birtul din sat

muștele beau gratis –

clienții la caiet

 

Tanka

Război de țesut

abandonat în tindă

de mama bolnavă –

 păianjenul țese

pânza de doliu

 

Noapte de Ajun –

cântecul colindelor

la toată casa,

sufletul bătrânului

copil pentru o clipă

 

Ianuarie

 Sfidând gerul o mușcată tocmai a-nflorit.

 

Ascensiune

Prin plasa de nuiele iedera spre cer se suie.

 

            Sper că, citind cartea, veți găsi și alte poeme care vă vor îmbogăți sufletește, care vă vor trezi amintiri, care vă vor înveseli.

            Îi mulțumesc autorului pentru efortul de a ne aduce în fața ochilor crâmpeie de viață, de amintiri, de trăiri. Succes în continuare! (Cine a cunoscut haikuul și a avut rezultate, nu va renunța la a mai scrie. Sunt convinsă  că și Vasile Cojocaru va mai scrie!)

 Cartea a apărut în luna mai la Editura PIM, Iași, 2023. 

ZBOR DE CIOCÂRLII

 Revista „Haiku” din Bucureşti, păşind în cel de-al patrulea deceniu de existenţă, poate oferi numeroase exemple ale participării acestei autoare prin creaţie proprie, prin versiuni româneşti sau franceze de haiku, oportune cu ocazia concursurilor internaţionale organizate de publicaţie. Ca orice haijin care se respectă, Virginia Popescu are acces la limbi străine (mai ales franceza şi engleza), citind şi traducând în şi din aceste limbi. Atelierul literar în cauză este complex şi cuprinde retroversiuni de mare dificultate din Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Grigore Vieru dar şi Mateiu Caragiale.

În acest atelier, ca într-un cuib fertil, eclozează şi versuri de sorginte niponă. Autoarea este prezentă în peste 23 de antologii din România şi din lume cu: haiku, haibun, poeme într-un vers. Această activitate a cunoscut aprecieri concretizate în treizeci de premii în ţară şi străinătate.  Lucrând la selecţia de versuri pentru placheta „Zbor de ciocârlii”, autoarea s-a folosit de o sută de poeme haiku, selecţia nu vizează unele versuri prezente în filele de istorie literară – haiku, realizate de Şerban Codrin şi Florin Grigoriu, şi nici unele care fuseseră premiate. Materialul poetic este organizat în cinci anotimpuri (câte sunt în Ţara Soarelui Răsare), fiecare trecere sezonală etalând reverenţios un haiku nipon. Nu există ostentaţie într-un demers care valorifică tradiţia românească, folclorul, astfel încât următorul haiku este de domeniul rarităţii:

Noapte geroasă –

 pe geamuri ikebana

 sub clar de lună

 

 Se consideră „neonorabil” un haiku fără succesiunea de „mora” 5/7/5. Limba română, printre alte calităţi, iată, o are şi pe aceea de a se plia acestui canon. Semnatara acestei prefeţe perseverează ea însăşi, ca şi majoritatea autorilor români, în păstrarea acestui specific compoziţional. Acest lucru, în mod fericit, creşte „credibilitatea” acestui gen de creaţie, iar efortul în realizarea unei forme fixe are roade benefice în plan ideatic. Cititorul este supus unei terapii liniştitoare, datorate unei cadenţe repetate ca un murmur de râu, ca un exerciţiu de respiraţie. Autoarea nu foloseşte adăugiri forţate de rotunjire a versului. Kireji apare mai ales după primul vers, pauza de gândire a elipsei situându-se aici. Într-un haiku pe care poetul Dan Doman îl consideră al anului 2012, kireji are un efect de ricoşeu:  

 

Noapte cu polei –

alunecând pe clape

 mâinile prelungi

 

 Un exerciţiu poetic, practicat şi în lirica niponă, mută aliteraţia în alt haiku:

 

Luna de gheaţă –

 alunecând pe geamuri

 razele prelungi

 

 Practicând tehnica de a scrie după instantanee fotografice, autoarea redă natura cu exactitate naturalistă, ca în experienţa „sono mom”, „hai-i”. 9 Se observă la autorii români, printre care şi autoarea în discuţie, folosirea unui truc verbal care înlătură învelişul figurat al unei exprimări din limbajul vorbit românesc, reaşezând de pildă personificarea în matca ei concretă de început. Procedeul nu e nou, şi apare la George Topârceanu şi Otilia Cazimir. Astfel, Virginia Popescu nu alege întâmplător „regina nopţii” alături de verbul „a domni”, şi nici „nu-mă-uita”, atunci când evocă un cimitir. Este ca şi cum un cuvânt ar face o călătorie în trecut spre prospeţimea iniţială:

 

Aer parfumat –

în grădină domneşte

 regina nopţii

 

 Ca un reflex al unei lecturi de calitate, se descifrează aluzii la versuri nipone:

 

Odihnă la câmp –

în ulciorul răsturnat

 cântă un greier

 

Realizând un fel de„ honkadori”, asimilarea este fină şi trimiteri pot fi la pictorul român Camil Ressu. Aluziile sunt şi la haiku românesc:

 

Slujba de seară –

mirosul iasomiei

umple altarul

 

 În rândul haijinilor români de succes, Eduard Ţară fiind „ as‟, a început să se înfiripe un fel de haiku cosmic, acesta reuşindu-i şi autoarei de faţă când adaugă o dimensiune fantastică, halucinantă fenomenelor cereşti:

 

Cascada vuind –

soarele se aruncă

 în prăpastie

 

 Nu este de mirare că acest haiku a fost apreciat de Şerban Codrin. În alt haiku, talerul unei păpădii umile captează soarele, ca într-o eclipsă inversă ce multiplică lumina şi nu lipsa ei:

 

O adiere –

păpădia leagănă

soarele din zori

 

 În istoria literaturii japoneze, se semnalează existenţa unor pictori niponi care nu vizitau peisajele pe care le pictau, deci realizau „una cosa mentale”: „Ceea ce era valabil pentru pictori era şi mai firesc pentru poeţi” (Shuichi Kato). Începând cu Basho, haiku devine un scurt-circuit între realitate şi percepţia umană sensibilă. Poeţii români recunosc şi ei importanţa inspiratoare a naturii, versurile vor fi autentice dacă vor fi concomitente unei trăiri, unei percepţii.

Acestei categorii de poeţi îi aparţine şi Virginia Popescu, venind cu un mesaj al iubirii naturii, mesajul fiind constant optimist. Să ne bucurăm alături de ea:

 

Dă colţul ierbii –

o cărare se pierde

în primăvară

 

chiar dacă

 

Într-un amurg

cocorii pleacă

purtând cerul pe aripi

Despre o carte de poeme haiku, senryu, micropoeme și tanka

 

Prezentare de carte, de Virginia Popescu

O nouă publicaţie a Mariei Tirenescu tocmai şi-a făcut apariţia.

    Titlul cărţii « Zâmbet de copil » e o incursiune în lumea fericită a copilăriei dar şi o introspecţie lucidă a acesteia pe care autoarea le redă prin intermediul unor poeme haiku şi tanka.

    Pe prima copertă ne întâmpină chipul unei şcolăriţe, cu un zâmbet luminos, cu ochi iscoditori şi inteligenţi care pare să ne întrebe : «De unde sunt eu? » , ca apoi tot ea să ne răspundă :

« Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară. »

(Antoine de Saint-Exupery)

    Cartea cuprinde urmăoarele capitole după cum urmează :

- Cum am descoperit poezia japoneză ;

- Familia ;

- Părinţi şi copii ;

- În timpul liber ;

- Prima zi de şcoală ;

- Vacanţa mare ;

- La ţărmul mării ;

- Vacanţa de iarnă ;

- Bunici şi nepoţi ;

- Lumea copiilor ;

- Despre autoare.

Fiecare capitol e ilustrat cu mai multe poeme care se încadrează în titlul dat :

Brânduşa înflorită -

mama priveşte cu drag

chipul fetiţei

Leagăn de copil

atârnat de un ram de tei -

mireasmă de flori

    Amândouă poemele ne surprind prin gingăşia şi prospeţimea lor. Atât chipul fetiţei cât şi cel al copilului din leagăn sunt asociate cu florile : brânduşa şi florile de tei.

    În cel de-al doilea haiku apare şi mireasma adormitoare a teiului care face mai profund şi mai plăcut somnul bebeluşului.

    Capitolul următor Părinţi şi copii este ilustrat de mai multe poeme tanka :

În visul meu

îţi cântam la pian,

dragă mamă -

vântul m-a trezit

când a trântit oblonul

    În timpul liber ne plimbă pin locurile petrecute în copilăria autoarei :

Cu oile pe câmp -

cununa de păpădii

pe capul fetei

Noapte senină

doi copii îşi dispută

un licurici

    Prima zi de şcoală ne duce cu gândul la emoţiile pe care le-au trăit toţi copiii cu această ocazie, făcându-ne să le retrăim şi noi prin ochii autoarei.

Septembrie -

ea îşi ascunde păpuşa

în noul ghiozdan

    Prima zi de şcoală este o experienţă unică în viaţa unei fetiţe, de aceea aceasta încearcă să se agaţe de ceva drag, de păpuşa cu care s-a jucat până mai ieri. Ştiind că nu are voie cu păpuşa la şcoală, ea o ascunde în ghiozdan. Pe de altă parte, păpuşa devine confidenta

fetiţei căreia îi va împărtăşi pe ascuns primele impresii despre şcoală.

Zâmbet de copil -

pe globul de sticlă

lumea deformată

    Acest haiku unde descoperim şi titlul cărţii reprezintă poate imaginea pe care şi-o face copilul despre lumea celor mari, pe care nu o înţelege şi unde toate i se par pe dos.

    Vacanţa mare descrie bucuriile copiilor liberi de constrângerile şcolare :

Alergând în zori

să prindă fluturi -

câţiva nori pe cer

    « La ţărmul mării » continuă ideea din capirolul precedent, completându-l cu bucuria copiilor de a face plajă şi de a se juca pe nisip.

Zori de iulie -

câţiva copii culeg scoici

de pe plajă

    Cadrul se schimbă, când autoarea trece la « Vacanţa de iarnă ».

Pe foaia goală

doar un creion fără vârf -

ninge ca-n poveşti

    Cine nu e uimit şi încântat la vederea fulgilor de zăpadă ?

    Natura se schimbă dintr-odată, deschizând larg poarta spre lumea minunată a poveştilor. Creionul fără vârf, lăsat pe foaia albă, arată graba cu care copilul părăseşte lumea fictivă a desenului pentru a admira miracolul ninsorii care-l transportă în lumea basmelor de iarnă care prind viaţă odată cu ninsoarea.

Urmează un nou capitol de tanka Bunici şi nepoţi .

Atât de departe ca vârstă, bunicii sunt totuşi cei mai apropiaţi de copilărie. Spre deosebire de părinţii prinşi în vârtejul activităţilor şi agitaţiei zilnice, bunicii sunt calmi, răbdători şi iubitori faţă de nepoţii lor, având tot timpul să se ocupe de cei mici.

Familia

aşteaptă un musafir

foarte important -

de ce râde Moş Crăciun

şi unde e bunicul ?

    Copiii se bucură de sosirea musafirului mult aşteptat, dar se miră că bunicul nu ia parte la acest eveniment important.

    Cu toţii ne amintim aceste clipe de sărbători când bunicul se metamorfozează ca prin minune în Moş Crăciun.

    Aceasta e Lumea copiilor plină de minunăţii, care ne readuce în memorie « Amintirile din copilărie » ale lui Ion Creangă, poeziile Otiliei Cazimir sau poveştile lui Petre Ispirescu.

    Autoarea se trezeşte cu nostalgie din toate aceste amintiri :

Un fulg de nea

pe mâna mea caldă -

simt un fior

şi tare îmi e dor

de copilărie

    Ultimul capitol, Despre autoare, ne arată zâmbetul cald al unei bunici împlinite care şi-a văzut nepoţii crescând sub ochii ei iubitori.

    Maria Tirenescu a desfăşurat o activitate îndelungată

şi fructuoasă în domeniul liricii nipone şi nu numai aici.

    A publicat cărţi de poezie, cărţi de proză şi literatură pentru copii. Ea este în continuare prezentă în lumea literară.

    A primit numeroase premii în ţară şi peste hotare.

    Este membră activă a Societăţii Române de Haiku din Bucureşti şi a Societăţii de Haiku din Constanţa.

    Despre stilul autoarei se poate spune că se caracterizează prin naturaleţe, sobrietate, simplitate şi eleganţă, calităţi esenţiale în poemele haiku şi tanka.

    Zâmbet de copil e o invitaţie la explorarea lumii magice a copilăriei, a purităţii, frumuseţii şi bogăţiei acesteia. Cartea se adresează copiilor, bunicilor dar şi părinţilor care vor deveni bunici la rândul lor.

    După parcurgerea acestor pagini, cititorul rămâne cu privirea visătoare şi cu un zâmbet nostalgic pe buze.