O perspectivă insolită*
Citind eliberat de
prejudecăți, se întîmplă să-ți vină idei care-ți revelează brusc felul în care
procedează autorul atunci cînd compune un haiku autentic. Dintr-o dată, departe
de a mai simți că lucrurile decurg pe făgașul normal și banal, făcînd o
legătură insolită, el simte o corespondență care-i deschide o altă perspectivă
de manifestare a realității. Una aparte, bizară, ciudată, năstrușnică,
paradoxală, poznașă. Dar surprinzătoare.
Perspectiva
insolită de mai jos este una care se bucură de o mînă de aluzii bine alese
pentru a face o glumă neașteptată, de data asta una tristă și usturătoare:
glia pârloagă -
grâul pus la înmuiat
pentru colivă
Totul e limpede, pămîntul nu mai e lucrat
de-o vreme, iar sămînța, atîta cît a mai rămas, ajunge doar cît să i se facă un
parastas – o colivă. Faptele sînt atît de grăitoare încît comentariile ar fi de
prisos.
Cuvintele
următorului poem ascund pe cît posibil și cît mai mult timp ceea ce aflăm
abia-n final. Găteala, drumul și fulgii, toate agreabile, capătă, pe măsură ce
ne apropiem de sfîrșit, un alt înțeles, unul de-a dreptul tragic:
gătită de drum -
nu se mai topesc
fulgii
pe fața mamei
Perspectiva s-a schimbat – nu mai sîntem la
plimbare ci pe ultimul drum. Pare că se vorbește puțin cam nepotrivit despre
ceva care cere mai multă empatie, dar acest gen de surdină face ca emoția
reținută să fie mai intensă și poate și mai decentă.
Cîteodată
nu-ți trebuie mai mult decît să fii atent la fapte. Așa cum s-au nimerit
realmente. Tîlcul lor este comentat de titlul, de data asta caustic, al
jurnalului aflat la vedere:
casa străbună -
în ochiul spart o
filă
din „Adevărul”
Perspectiva e dată-n vileag de un flagrant,
fără a adăuga măcar un cuvînt. De o întîmplare sau poate doar de înțelepciunea
ei acidulată. Amărăciunea nu cedează mălăieț, ia, profesional aproape, pulsul unei realități
care palpită încă poznaș.
Un
observator atent găsește unghiul din care să privească și să noteze succint
doar o anume prezență într-un anume moment:
capătul zilei -
bătrânul culegător
de coşuri goale
Consemnarea,
cu cît e mai sobră și mai lipsită de tentația comentariului, cu atît e mai
desnsă și mai tensionată. Iar empatia se dovedește mai vibrantă.
Nuanța de care va fi vorba acum nu mai
este doar aceea a micilor podoabe fanate primite de-a lungul timpului. Ușor
prăfuite, pălite, cu culorile ofilite, puține mai aduc aminte de persoana
îndrăgită de la care le-ai primit. Frisonul s-a evaporat.
altă nuanţă -
rugina boldurilor
pe mărţişoare
Aluzia este însă de altă natură.
Rugina boldurilor te face să le privești ca un simbol al timpului care
atrofiază totul. La urma urmei, sobru și oarecum detașat, nuanța este a
perspectivei din care mai privești astăzi viața, la atîta distanță de
mărțișoarele primite. Și parcă rugina boldurilor este mai semnificativă decît
tot restul.
Să presupunem că cineva vă solicită să scrieţi un haiku în care primul
vers să fie cutia milei. Oricîtă imaginaţie înaripată aţi avea, cele două
cuvinte vă trimit undeva unde aripile vi se înmoaie, ca şi cum ar fi de ceară,
şi devin inutile: vedeţi aievea acea cutie, de cele mai multe ori meschină,
pecetluită cu un lacăt ordinar şi uriaş faţă de mărimea ei, aşezată, mai curînd
ruşinat, lîngă raftul unde se vînd lumînări şi tămîie. Şi tot ce puteţi simţi
şi gîndi despre destinaţia darurilor adunate în ea nu este deloc încurajator.
Poate că această reticenţă
exista şi în sufletul autoarei care a scris poemul de mai jos. Dar,
încrezătoare, în drumurile ei, într-o binecuvîntată zi de primăvară, undeva
departe de lume, a deschis poarta unui schit. Şi n-a trebuit să vadă mai mult
decît bănuţii risipiţi prin iarba fragedă. Cutia milei s-a transfigurat dintr-o dată într-un
spaţiu de o nemăsurată bogăţie. În acel loc de verdeaţă promis şi găsit în
modul cel mai neaşteptat acolo unde toată suflarea poate avea acces fără
restricţii:
cutia milei –
prin gazonul schitului
bănuţi risipiţi
Aș putea să mai atrag atenția și
asupra altor corole din puzderia răsărită pe pajiștea acestui volum, dar prefer
să vă las bucuria de a le vedea singuri rînd pe rînd.
