clic pe logo

 siglaROKU

miercuri, 20 iulie 2011

O antologie de autor

E plin de petale paharul uitat...*

Corneliu Traian Atanasiu

Iulian Dămăcuş face parte din generaţia autorilor de haiku care, din motive, poate diverse, doar de ei ştiute, dau impresia că şi-au încheiat conturile cu haiku-ul. Unii au făcut-o fără să o declare, alţii au publicat ca semn de hotar cîte un volum antologic. Volumul de faţă, E plin de petale paharul uitat..., subintitulat antologie de autor, mărturiseşte şi el această finalizare, sperăm doar de etapă. În doar 60 de pagini sînt adunate poeme haiku şi senryu (grupate pe cele patru anotimpuri canonice), tanka, precum şi alte genuri scrise în colaborare: tanrenga, renga şi rengay, alături de cîteva notiţe despre volumele şi articolele despre haiku publicate de autor, încheind cu titlurile cîtorva articole cu opinii ale altora despre poemele sale. (titlurile volumelor de poezie de factură niponă publicate de autor le găsiţi mai jos**)

Chiar titlul volumului pare să sublinieze, într-un anume fel împăcat, soarta haiku-ului, deloc nepotrivită genului: petalele s-au tot scuturat încet şi nebăgate de seamă pînă ce, neaşteptat, au umplut un pahar... şi el neglijat, părăsit într-un loc mai puţin umblat. Să le păstrezi? Sau să goleşti paharul, reintegrîndu-le circuitului firesc al materiei aproape moarte? Şi unde şi-ar avea ele locul altundeva decît în paharul prăfuit, din moment ce în noul dulap – / gutuile bunicii / par stinghere? Poate doar în tindă - / (unde) luna doarme / pe rîşniţa veche.

Rod spontan al unor impresii acute sau al unor observaţii versate, petalele veştede, cu toată muţenia lor, par să implore umil:

În gara veche

doar o reclamă –

Ia-mă cu tine!

Delicateţea petalelor nu este însă doar o graţie debilă, există înscrisă în structura lor o anume dificultate asumată, un gen de supleţe a harului efemeridelor. Poate asta este şi revanşa naturii neglijate asupra vanităţii ştiinţei umane: Privind pe geam – / savantul descoperă / zborul buburuzei. Ce este oare înscris pe aceste petale? Ce taine care nu pot fi descoperite în laborator?

Gesturi de candoare invincibilă: fetiţa infirmă / dă şi ea fuga / după porumbei, tensiunea unei surprize care nu se destinde decît printr-o bruscă şi paradoxală transfigurare: un fluture pe covor - / căţeii de pluş / gata să latre, aşteptări care aşteaptă un tainic semn de plecare: aeroport - / gata să-şi ia zborul / păpădiile sau chiar momente în care o simplă adiere reuşeşte să schimbe zodia: vîntul întoarce pe furiş / o filă din cartea / ursitoarei.

Dacă ştii cum să-ţi găseşti aşezarea cea bună, totul poate deveni dintr-o dată, fără să-şi piardă în niciun fel firescul, de-a dreptul fabulos: cum stau pe prispă - / îmi odihnesc mîinile / pe Carul Mare. Dar pentru asta trebuie să ai în tine acea perspectivă a unui spirit şugubăţ, care vede în faptele lumii o mulţime de şotii (din cele mai serioase):


Stîlp de telegraf –

un păianjen încurcă

circuitele

Şi azi amicii

pun ţara la cale –

sîsîit de sifon


Cu un mic surîs, poţi scăpa şi de marile angoase: beţivu-i vesel - / venind spre casă / a găsit altă minciună. Şi, într-un fel, cu un zîmbet empatic, poţi înţelege totul: pe balega uscată / doi cărăbuşi - / iubirea n-are margini! Şi-ţi poţi lua, simbolic, şi revanşa: ajuns acasă / beţivul îşi bate soţia / ...ce vis ciudat!


Cîteodată însă te copleşesc contrastele irecuperabile:


Primul fulg –

se-aşează

pe mîna zbîrcită

Parfumul

florilor de tei –

azi ceai de tuse


şi atunci te trezeşti ca tot ţăranul ocărînd:

Acolo pe deal -

românul înjură boii

şi Tranziţia

Căci, fie ea această schimbare actuală care tot bate pasul pe loc, fie scurgerea implacabilă şi degradantă a timpului, tranziţia erodează şi tot ce ne-ar fi plăcut să rămînă un pic mai stabil.

În ciuda selecţiei severe, volumul rămîne unul memorabil, fără de care haiku-ul românesc ar fi mai sărac. Memorabil pentru că multe dintre poeme ţi se întipăresc în minte şi în suflet fără niciun exerciţiu mnemonic.

* E plin de petale paharul uitat..., antologie de autor, Editura NAPOCA STAR, 2011

** Plachete: Beţivul (senryu), 1998, Pânza de păianjen, 1999, Cînd singurătatea, 2000

În colaborare: Pescăruşii se înalţă cu valul (rengay cu Dan Doman), 2000, Adieri în arhipelag (cu B.I. Pascu şi Radu Patrichi), 2001, Pe acelaşi val (renga cu Bogdan I. Pascu), 2002, Rengay cu prietenii, 2004

marți, 19 iulie 2011

Două volume colective de haiku

În acest an au apărut, la Editura Grinta din Cluj-Napoca, două volume de haiku. Ele vin să completeze seria începută cu Primul cocor care a apărut în urma primului an de concurs săptămânal de haiku organizat de unii membri pasionaţi de acest gen de poezie.

Cele două volume, intitulate Dimineţile cocorilor şi Ţipăt de cocor, au fost editate de Dan Norea şi Corneliu Traian Atanasiu.

În cuvântul introductiv, Corneliu Traian Atanasiu precizează: „Anul trecut, încheiam acest cuvînt preliminar cu urarea de a repeta an de an editarea unui volum colectiv al celor care participă săptămînă de săptămînă la concursul Romanian Haiku. Iată că al doilea an aduce şi al doilea volum.

Componenţa grupului s-a modificat, o parte din cei vechi, din motive diverse, s-au îndepărtat de grup, alţii noi s-au ivit şi s-au afirmat între timp. Important este faptul că grupul funcţionează în continuare şi nucleului dur, format din Valeria Tamaş, Dan Norea şi Livia Ciupav, care-l administrează, i s-au adăugat încă doi membri, Manuela Dragomirescu şi Petru-Ioan Gârda, care colaborează cu ceilalţi pentru buna desfăşurare a concursului.”

Dan Norea are „Încă un cuvinţel”, din care spicuim:

„Reiau precizările de la primul volum - acesta nu este o antologie, ci un volum colectiv. O antologie presupune o selecţie a unei persoane avizate, deci un standard de calitate a poemelor, pe care nu suntem convinşi că l-am atins. În schimb, titulatura de volum colectiv se potriveşte mai bine decât vă puteţi imagina. Structura volumului a fost stabilită în colectiv, munca a fost executată în colectiv, până şi titlul a fost votat în colectiv, din câteva zeci de variante.

Totuşi, trebuie menţionat colectivul de coordonare a concursului săptămânal, care a colaborat la pregătirea acestui volum: Livia Ciupav, Manuela Dragomirescu, Valeria Tamaş, Petru-Ioan Gârda şi Dan Norea. Alături de ei au avut contribuţii active Ioana Dinescu şi Corneliu Traian Atanasiu. La urmă, dar nu mai puţin important, trebuie evidenţiat aportul decisiv al doamnei Constanţa Erca, autoarea coperţii şi a graficei interioare, pe care o declarăm pe această cale membru de onoare al grupului Romanian Haiku.”

Cele două cărţi au structuri echivalente. După cele două cuvinte introductive, urmează generalităţi despre concurs, regulamentul concursului, poemele premiate în concursul din anul respectiv şi poeme ale membrilor grupului, fiecare fiind prezentat în câteva fraze şi fiecare are o fotografie.
dimineti2
În volumul „Dimineţile cocorilor” semnează haiku-uri următorii poeţi: Corneliu Traian Atanasiu, Corneliu Beldiman, Ana Bezem, Sorin Toma Boc, Doina Bogdan Wurm, Oana Bold, Livia Ciupav, Ioana Dinescu, Manuela Dragomirescu, Genovel-Florentin Frăţilă, Petru-Ioan Gârda, Radu Ignătescu, Margareta Ildiko Juverdeanu, Djamal Mahmoud, Ioan Marinescu-Puiu, Dan Norea, Virginia Popescu, Julia Ralia, Ion Răşinaru, Valeria Tamaş, Mariana Tănase, Maria Tirenescu şi Monica Trif.
Photobucket
Volumul „Ţipăt de cocor” are o parte din autorii celorlalte volume: Corneliu Traian Atanasiu, Corneliu Beldiman, Ana Bezem, Sorin Toma Boc, Doina Bogdan Wurm, Livia Ciupav, Manuela Dragomirescu, Petru-Ioan Gârda, Radu Ignătescu, Margareta Ildiko Juverdeanu, Dan Norea, Virginia Popescu, Julia Ralia, Ion Răşinaru, Valeria Tamaş, Maria Tirenescu, dar şi nume noi: Patricia Lidia, Cornel C. Costea, Maria Doina Leonte, Sorin Micuţiu, Cristina Monica Moldoveanu, Elena Păduraru şi Elena Ana Urma.