Ceea ce remarci din
capul locului în textele autoarei este o anume vioiciune a limbii ascuțite. Simțul
isteț al observației insolente fiind dublat de cel al formulării eliptice pusă
pe șotii. Indiscreția unei iscodiri banal-perversă este taxată astfel apelînd
la un joc de cuvinte numai bun pentru o alegorie:
vecin la pândă – / prin
spărtura gardului /
ochiul-boului
Omonimele,
folosite cu dibăcie, servesc de minune și pentru a vorbi cu detașare dar și cu delicatețe de lucrurile cele mai grave:
odihnă pe câmp – /
la capul ciobanului /
o lumânărică
La fel de bine sînt mobilizate însă și
pentru a surprinde degustarea plăcerilor trupești de un cuplu ad-hoc abătut de
la vocația celor sfinte:
barba-popii – / în
tandem la picnic c-o /
călugăriță
Și, de ce nu, și pentru a recupera o
ierarhie nedreaptă care se poate schimba lesne de la zi la noapte:
slujnică cu ziua – /
în căpița de fân /
regina nopții
Mimînd
naivitatea, dar premeditînd omisiunea elocventă a unei juxtapuneri, textul poate
relata succint isprava năzdrăvană și neașteptată a nepoților:
om de nea gătit – / bunica
nu-și găsește /
oala de noapte
Asocieri
de cuvinte dibace pot releva cu oarecare
îngăduință anumite metehne profesionale:
rând la aghiazmă – /
busuiocul însoțit de / Busuioacă
la modistă – / cusându-mi
o rochie /
mă descoase
Chiar
dacă nu e eficace și e oricum tardivă, răzbunarea cuiva pățit este de totul
hazul:
testul pozitiv – / trăgând
cu praștia în /
cuibul de berze
iar despovărarea resimțită mai jos ar trebui
totuși dublată și cu măsurile mai realiste de prevenție:
pleacă berzele – / răsuflu
/ ușurată
Sînt
lucruri care se leagă întîmplător într-un tandem grăitor și autoarea nu face
decît să le consemneze lăsînd cititorul să le savureze:
cad flori de cireș –
/ bătrâna curățindu-și /
peria de păr
menta înflorită – / bunica
lustruiește /
samovarul
Uneori e suficient să ai abilitatea de a
lăsa lucrurile să se spovedească singure. Să nu tulburi apele în care se petrec
lucruri suprafirești.
adăpătoarea – / botul
vacii mângâind /
obrazul lunii
Aluziile
vorbesc mai picant, deși aparent doar profesional, despre o anume mezalianță:
noul grădinar – / îngrijind
cu ardoare /
papucul-doamnei
sau de o lectură care se preschimbă în
mâna maestrului într-o făptură aievea:
citind în iarbă – / în mâna maestrului /
o margaretă
E
loc în poeme și pentru alte metamorfoze în care se trece lesne hotarul dintre
regnuri:
se coace pita - / un
greiere înțeapă /
prelung liniștea
după ploaie – / arunc
luna din /
castronul câinelui
Cîteodată,
evoluția neașteptată a vremurilor se întoarce fără milă împotriva bietelor
animale:
jerbe de plastic – /
capra clopotarului /
doar piele și os
O
glumă e cîteodată doar un mod de a face haz de necaz, de a suporta o realitate
funestă:
vechiul islaz – / mai
pasc doar /
caii-popii
cruce nouă-n deal –
/ la poarta casei paznic /
doar un păianjen
Anul cel nou – / clepsidra
cerne încet /
același nisip
Și
totuși, cu un stimulent ușor înțepător la papilele gustative, timpul, poticnit
o vreme, se pornește din nou:
ceasul oprit – / dezlegând
limbi /
vinul cel nou
