clic pe logo

 siglaROKU

duminică, 2 august 2009

Ecourile poemelor haiku



În timp ce existam într-o zonã a Muzeului de Artã din Constanţa, urmãrind prelegeri despre lirica de sorginte niponã şi aşteptând nerãbdãtor o demonstraţie de ikebana, am primit o carte. Având împrejur tablouri şi sculpturi de valoare, am privit darul. Se numea: ,,Ecourile tãcerii’’ (12x12 poeme haiku, Ed. Verus, Bucureşti, 2009, ediţie româno-englezã). Abia dupã ceva timp însã, ajuns acasã, am realizat cât de minunate fuseserã acele câteva ore din viaţa mea; şi, întru celebrarea lor, am trecut la citit.

Cu o prefaţã de Radu Carneci, preşedinte de onoare al ,,Societãţii Române de Haiku’’, volumul urmeazã unor ,,Perle de rouã’’ (9x9 poeme tanka, Ed. Fãt-Frumos, Bucureşti, 2007) şi accentueazã ,,Mireasma de tei’’ (poeme renga scrise împreunã cu Vasile Moldovan, Ed. Fãt-Frumos, Bucureşti, 2008). Susţin acestea gândind la materialul ,,Înapoi la poemul tanka’’, apãrut în Revista ,,Albatros’’ a Societãţii de Haiku din Constanţa, nr.1, 2003; Şerban Codrin solicita autorilor români de haiku, prin articol, ceva, oarecum de neînchipuit: sã aibã mai întâi exerciţiul scrierii de tanka şi apoi de renku- cu toate variantele menţionate de istoria literarã: tanrenga, renga, haikai-no-renga. I-am dat în sinea mea dreptate, pentru cã aşa pare cu adevãrat de bun simţ, şi înţelept, sã accezi spre haiku. Iar acum descopãr cã cineva chiar a urmat aceastã cale, cel puţin în ceea ce priveşte publicarea cãrţilor proprii; şi nu este deloc sigur cã a ştiut ceea ce susţinea Şerban Codrin în 2003, poate a fãcut-o din instinct.

Magdalena Dale şi-a împãrţit volumul ,,Ecourile tãcerii’’ în douãsprezece pãrţi, fiecare compusã din douãsprezece poeme, pãrţi ce semnificã oarecum lunile calendarului european. Deoarece în numele acestor capitole stã strânsã seva a o sutã patruzeci şi patru de haiku-uri, o sã le înşir: I.Zorii anului, II.La gura sobei, III.Un mãnunchi de ghiocei, IV.Floarea de cireş, V.Mireasmã de tei, VI.Ploaie de varã, VII.Zilele lui cuptor, VIII.Lacul cu lotuşi, IX.Raze de lunã, X.Licurici şi stele, XI.Varã indianã, XII.Pomul de Crãciun.

I.1 Nimbul lunii/ se destramã uşor…/ zorii anului
Astfel începe cartea. Din regina nopţii a rãmas doar nimbul, care şi el se destramã pe nesimţite acum, odatã cu zorii; doar cã, de data aceasta, zorii sunt şi ai anului ce începe. Cred cã principala valoare pe care o regãsim la acest haiku în formã liberã este yugen- profunzime ce nu poate fi supusã unei analize raţionale.

I.5 Caligrafie-/ umbra crengilor goale/ pe zãpadã
Câte nu ne spune mediul, fãrã ca noi sã-l înţelegem, sã ne pese de el, de relaţia şi dialogul cu el- gazda noastrã dintodeauna; cred cã putem fi invidioşi, într-o primã instanţã, pe Magdalena Dale, care, iatã, ajunge sã vadã ceea ce se întâmplã dincolo de aparenţe. Aşadar shiori- stare a minţii capabilã sã perceapã sugestivitatea.

II.3 Zãpada moale-/ urmele haitei de lupi/ acoperite
O provocare izvorâtã din antiteza a douã imagini şablon, cu care lucreazã îndeobşte spiritul nostru: zãpada moale, pufoasã, care îmbracã în alb pur toate formele din jurul nostru, acoperind, de astã datã, urmele unei periculoase, flãmânde, sângeroase haite de lupi; pe undeva poate fi vorba despre mono no aware- patos descoperit al lucrurilor, cu semnificaţia , emoţie.

III.1 O adiere-/ rândunica în zbor/ spre noul ei cuib
Alt haiku în formã liberã: boarea primãverii existã şi datoritã plutirii de sãgeatã a rândunicii prin cer; prin urmare adierea este un alt semn, trimis cãtre simţurile şi intelectul nostru de vestitorul primãverii. Indiscutabil, valoarea esteticã a poemului este hosomi- subtilitatea, fineţea sugestiei.

V.4 Teiul în floare-/ caietul cu amintiri/ rãsfoit de vânt
Pentru noi, românii (Societatea de Haiku din Constanţa a editat în 2006, la Editura Boldaş, o antologie de haiku cu titlul ,,Flori de tei’’), teiul in floare are o semnificaţie deosebitã, este copacul Eminescului; dar, mai mult de atât, este dintodeauna vectorul ce indicã, fãrã tãgãdã, biruinţa deplinã a vieţii, prin întronarea anotimpului cald; parfumul teiului, iarãşi ivit, deschide, rãsfirã, se joacã cu paginile unui jurnal. Sigur putem vorbi aici despre sabi- tristeţe provocatã de singurãtate, sentiment dublat de scurgerea repetitivã a timpului. Importantã valorizare a efectului de linişte şi a singurãtãţii, folosind un simbol clasic şi sigur: teiul în floare.

VIII.10 Singurãtate…/ un bob de rouã cuibãrit/ în lotusul alb
Când spui ,,bob de rouã’’ vorbeşti (gândeşti) de(spre) efemer, mai precis despre genul de surprizã pe care doar ce-i atât de trecãtor o aduce cu sine... Singurãtate, apoi strãlucirea efemerã, concentratã în lotusul alb; sigur trebuie sã fie vorba despre mushin- nimicnicie, lipsã de spirit, absenţa lui kokoro.

X.8 Sub cerul cenuşiu/ crizanteme albe…/drumul spre tine
Foarte clar, dar şi poetic spus. Evident, antitezã premeditatã între cenuşiul de deasupra şi albul de lângã. Raportarea individului la exteriorul sãu continuã cu menţionarea drumului, înţeles aici drept cale spre comuniunea cu celãlalt. Valoarea esteticã a acestui haiku în formã liberã este cel mai probabil wabi- simplitate; în mai multe cuvinte: melancolie, uşoarã dezolare, singurãtate- adicã frumuseţea adâncã din viaţa obişnuitã.

În cartea Magdalenei Dale destul de puţine sunt poemele ce respectã canonul 5-7-5 silabe; sigur însã se întâlnesc cele şapte categorii estetice ale haiku-ului, exemplificate mai sus. De fapt, înţelegem cã, pentru poetã, aceste valori de sorginte niponã sunt ecourile tãcerii; cãci atunci când nimic nu reverbereazã spre cititor, nimic nu este.

Iulie- august 2009 Mircea Teculescu