clic pe logo

 siglaROKU

marți, 7 octombrie 2014

Ezitînd între linie și literă

Ezitînd între linie și literă*

Corneliu Traian Atanasiu

            Autoarea nu scrie haiku decît de la începutul lui 2013. Timpul scurs de atunci nu pare prea lung, dar stăruința cu care a citit și a asimilat exigențele sobrietății acestui poem a rodit mai repede și mai suculent ca la alții. Cu siguranță este vorba de un talent pe care l-a cultivat asiduu într-un mediu prielnic, în ambianța concursurilor online ROMANIAN KUKAI și Romanian Haiku și a informației existente în biblioteca online a grupului RO KU. Rezultatele s-au concretizat într-un număr impresionant de premii obținute în nici doi ani atît la concursurile interne, cît și la cele din afara țării.

            Preferința pentru haiku se datorează însă și formației sale, și anume faptului că lucrează cu pensula și culoarea, apropiindu-se astfel de stampa japoneză și de desenul în tuș sumi e. Imaginea picturală, rezultată din cîteva tușe expresive, este într-un anume fel asemănătoare schiței pe care autorul de haiku o realizează din însăilarea cîtorva cuvinte. Tușa, ca și cuvîntul, este cu atît mai grăitoare cu cît e mai reținută și mai sugetivă. Refuzînd conturarea (unui întreg), ea își păstrează nealterată detenta aluzivă.

Poemele Danielei, în ciuda simplității fluente a textelor, îmbină elipsa cu împletirea discretă a firelor aluzive. Ceea ce descoperi în profunzimea lor, dincolo de imaginile și scena evocată, este o anume atmosferă, un climat sufletesc și spiritual. Acea caracteristică a haiku-ului pe care japonezii o numesc kigo. Acea misterioasă calitate odorizantă a unor cuvinte privilegiate care răspîndesc în întreg poemul miresmele unui anotimp aparte. Veți găsi mai jos cîteva poeme care excelează în această tentativă.

În seara (rece) de iarnă, cu calda moliciune a șalului pe umeri, fata se simte deodată îmbrățișată de parfumul copilăriei ocrotite de mama acum absentă. O atmosferă izvorînd nu doar din scena propusă ci și din florile șalului cusute, poate, chiar de mîna mamei.

seară de iarnă –
parfumul mamei rămas
în şalul cu flori

            Preferința pentru senzațiile care-și amplifică efectul în complicitatea tăcerii se remarcă și în poemul următor:

noapte geroasă –
împărţim tăcerea şi
aroma de ceai

Aroma ceaiului, care-i unește pe cei doi, are nevoie de un regim potolit și totodată profund al respirației. Desfătarea este a întregii atmosfere, nu doar a savurării ceaiului. E reculegere și cuminecare.

            Aceeași atmosferă profundă este încărcată în poemul de mai jos cu efluvii spirituale stîrnite de imaginea pictată pe evantai. Înfierbîntarea lunii de miere este ponderată de răcoarea binevenită a suflării sacre sosită de pe muntele Fuji. 

în luna de miere pe plajă –
deschizând evantaiul
iarna pe muntele Fuji

            Delicatețea cu care se cuplează cele două imagini contrastante ale poemelor ce urmează pare să dea întreaga amplitudine a unui interior domestic, care, sub acoperișul său, reușește nu doar să-și apere locatarii de intemperii, ci le asigură și acel spațiu propice în care sufletul și viața reverberează plenar, la unison cu simbolurile nostalgice ale celor ce pe moment sînt absente.



vântul de iarnă –
în foşnet de frunze doar
stampa cu bambuşi

vântul de toamnă –
pe ceainic înflorită
o creangă de măr



Din poemele citate mai sus, este evidentă predilecția pentru parfum, aromă, foșnet, adieri și  efluvii, pentru ceea ce circulă imapalpabil și invizibil, impregnînd scenele și lumile evocate. Lucirea discretă și complice a unui ibric, contrastînd și cu vechiturile, și cu cafeaua expresso, ca și sărutul imaginat al mamei, au și ele capacitatea discretă de  a reverbera expandînd poemele de mai jos.



cafea expresso –
în piaţa de vechituri
lucind un ibric

sărutul mamei
primul vis din an –
pe obrazul meu din nou



            Sînt numai cîteva dintre poemele volumului, cele care surprind prin recuzita delicată și prin aplecarea spre starea de reverie pe care o cultivă haiku-ul. Așa cum se întîmplă și în poemul ce urmează:

ceaiul de la ora cinci –
soarele de primăvară apune
în ceaşca cu muntele Fuji

            Titlul volumului este emblematic pentru ființa zveltă și fragilă a unui poem oarecum stingher în spațiul literar. Un poem care, deși folosește cuvintele, o face cu o deosebită sfială, ca și cum ar prefera ca scrierea să se oprească undeva unde tușele mai ezită între linii și litere.   

lumini şi umbre
peste stânjenei –
pregătesc pensulele sumi e

__________
* Daniela Lăcrămioara Capotă - Stânjenei de cerneală