clic pe logo

 siglaROKU

joi, 31 decembrie 2015

Rătăcind cu ochii pe cuvinte




Rătăcind cu ochii pe cuvinte*

Corneliu Traian Atanasiu

Cuvintele lui Matsuo Bashō amintite pe prima pagină a cărții: Fiecare zi este o călătorie, iar călătoria în sine înseamnă acasă  își găsesc cu promptitudine o replică pe pagina imediat următoare: candelă în geam – / bonsaiul înmugurit / leagănă luna. Poți călători fără să te deplasezi dacă reușești să trăiești în universul adunat miraculos într-o miniatură.

Călătorului, dacă hoinăreala are ca miză împlinirea spirituală, îi priește un ceas de odihnă  în care viziunea lumii se schimbă radical și vârfurile munţilor se pot afla miraculos la firul ierbii. Numai așa poate recupera și handicapul vîrstelor trupești: şesul verde crud - / privirea bătrânului / urcă muntele. Și poate și pe acela al îngrădirilor dintre specii: gard viu înflorit - / domeniul albinelor / fără hotare.

Drumețul pare însă ispitit mai mult de zăbava poposirilor: popas sub castan - / şi umbra reavănă / înmiresmată, de savoarea cîntărilor: sfârşit de concert - / prea scurtă ziua pentru / atâtea triluri sau de murmurul stins al picurilor pe mușchiul înflorit / în ciutura putredă.

Din cînd în cînd însă ceea ce întîlnește-n furca drumurilor poartă pecetea unor tîlcuri greu de deslușit:

răscruce în noapte -
de cumpăna fântânii
atârnă luna

Poate doar întruchipări fără cuvinte să poată grăi despre ele: dangăt de  clopot - / petalele macilor / tremură uşor. Sau gîzele pitite în pîntecele olului de lut zvîntat: ploaie de vară – / în golul ulciorului / susură greieri.

          Și despre urmele iute zvîntate ale peregrinărilor poate vorbi vreo întîmplare dintr-o vară oarecare: paşii mai grăbiţi – / pe asfaltul fierbinte / nicio baltă sau vreo lotcă-n trecere pe baltă: vânt uşor dinspre larg - / stelele se recompun / în urma bărcii. Cu candoarea și forța indiferenței care le-nghite pe toate: casa bunicii – / o tufă de răsură / în locul  porţii.

          Stînd pe loc, călătoria devine mai palpitantă, toamnele și amurgurile se îngînă cu gesturile care strîng cu patimă, dar în surdină, în pumnul tremurînd, veștile de nespovedit.

cocori în amurg –
bătrâna strânge în pumn
o telegramă

Ceva de nestăvilit își continuă fără răgaz ofensiva: greieri în iarbă / câte stele pe boltă ștergînd de pe harta locului fără mînie prispa-ntr-o rână. Nu fără complicitatea tandră a omului sau a lucrurilor rămase de izbeliște: tichia tatei / caldă ascunzătoare - / greieri în duet.

Ce-ar mai fi de spus e împărtășit doar de către cele care nu cuvîntă: noaptea liniştită - / sperietoarea şi umbra / stau de taină. Cîteodată, găsești  într-un poem un pic de alinare sceptică: negură şi ploi - / nisipul din clepsidră  / la fel de uscat. Între umoarea întunecată și uscăciunea stearpă, ce să alegi? Despre umilință mai ai încă de învățat: ploaie târzie - / până şi scaietele / în reverenţă. Și poate că unii ți-au luat-o deja înainte: slujba de seară – / chiciura pe umerii /  clopotarului.

Nu totul poate fi luat în stăpînire: arginţii iernii – / în palmele întinse / un strop de apă și nici să-l mîngăi nu poți. Și totuși... culmile ninse - / în palmele bunicii / seminţe de flori.

Încet, încet se schimbă generațiile: pisc înzăpezit – / bătrânul tot mai singur / colindă alte zări, iar zările se schimbă și ele odată cu elanul insurgent al altor vîrste nărăvașe: praştia-n ghiozdan - / bocancii bunicului / clămpănesc în mers.

La alte dimensiuni mai austere, omul poate fi lesne neglijat: zările ninse / contopite cu cerul - / alb mântuitor, ceva e mai consistent și mai semnificativ ca el: alb pretutindeni - / un copac plin de stele / singur în noapte.

Provocat de oferta acestui volum, am făcut o călătorie subiectivă printre cîteva dintre jaloanele ivite în cale. Alt cititor ar putea parcurge, desigur rătăcind, cu totul alt traseu. Rătăcirea e totdeauna savuroasă cînd o poți face ca să ieși în cele din urmă la un liman.

__________________________
*Ana Urma - Ploaie de vară

        

vineri, 4 decembrie 2015

"O sută de haiku-uri pentru pace", o carte comună pe o temă de actualitate



           A apărut, la Editura L’iroli, cartea Cent haïkus pour la paix ( O sută de haiku-uri pentru pace). Ea cuprinde 100 de haiku-uri scrise de poeţi din 27 de ţări. Haiku-urile au fost alese dintre cele 1200 primite de Eric Hellal (haijin), isabel Asúnsolo (haijin şi editor), Audrey Gillard (lector), Marc Pellan (Director cultural al consiliului general al localităţii Somme), Céline Méneghin (Directoare a Bibliotecii Departementale din Somme) şi Sabrina Dumont-Fellows.





 
Carte colectivă 
Ilustraţii: Sausen Mustafova
           Traduceri : Alan Fell, isabel Asúnsolo şi Klaus Dieter Wirth
           Director : isabel Asúnsolo
           Data apariţiei: 21-09-2015
           Format: 11,5 cm x 22 cm
           ISBN: 978-2-916616-31-5

           Poate fi comandată la Editură (editionsliroli@yahoo.fr ) pe http://prod.editions-liroli.net/

Poeţii români publicaţi si haiku-urile lor sunt:

s-a terminat războiul –
jumătatea de prun
a înflorit

Rodica P. Calotă

hotar cu spini –
de ambele părţi râd
copii în zmeuriş

Lavana Kray

nori negri pe cer –
el îi aduce în dar
un crin al păcii

(Spatiphyllum – crinul păcii, Peace lily, fleur de lune)

Maria Tirenescu

după război
du-mă pe Podul Lunii
să-ţi fiu mireasă

(Podul Lunii din parcul Dahu, Taipei, Taiwan)

Steliana Cristina Voicu

Fiecare haiku este prezent în carte în limba maternă şi limbile franceză, engleză, spaniolă şi germană.


(Voi completa, pe masura ce voi reusi sa citesc si sa scriu si cu poetii cunoscuti din lumea haiku-ului.)

miercuri, 11 noiembrie 2015

Maria Tirenescu - Printre flori

Maria Tirenescu - Printre flori

Virginia Popescu

La editura Pim din Iaşi a apărut  volumul de haiku al poetei Maria Tirenescu – Printre flori. După o scurtă prefaţă în care povesteşte cum a descoperit poemul haiku, autoarea face o incursiune în universul florilor printre cele patru anotimpuri. Volumul cuprinde 16 capitole, cu un număr de 125 de poeme, urmate de o listă de comentarii, o listă a publicaţiilor şi datelor biografice ale autoarei.

Iată în ordine titlurile celor 16 capitole:

Flori de primăvară ; Mâţişori ; Păpădii ; În livadă ; Liliacul ; Teii ; Salcâmii ; Grădina de flori ; Flori de nu-mă-uita ; Florile din casă ; Flori de câmp ; În vacanţă ; Florile toamnei ; Flori de gheaţă.

Primăvara este o adevărată explozie de lumină, căldură, culori şi miresme. Ea poartă veşmintele tuturor florilor : albul imaculat al ghioceilor, albastrul brânduşelor, auriul păpădiilor, violetul toporaşilor sau al liliacului, etc.

Bogata paletă a primăverii defilează prin faţa ochilor noştri, într-un vârtej de culori şi parfumuri.

Răsărit de soare –
păpădii înflorind
printre ruine

Poeta nu uită nici pomii care înfloresc primăvara : cireşii, corcoduşii, prunii, vişinii, merii, castanii şi salcâmii.

Cireşii înfloriţi –
fetiţa urmăreşte
un fluture alb

Vara, cu mirosul îmbătător al florilor de tei, al crinilor şi al reginei nopţii, cu risipa de trandafiri ne încântă  deopotrivă.  Poemele Mariei ne plimbă printr-o adevărată grădină paradisiacă. Iată un poem de o frumuseţe tulburătoare.

Urme de polen
pe o petală de crin –
luceafărul

Oare luceafărul îşi ia strălucirea de la polenul de « pe o petală de crin » ori polenul crinului străluceşte sub razele luceafărului, sau poate astrul serii se odihneşte  « pe o petală de crin » ?  Dar crinul nu seamănă chiar el cu un luceafăr ?

Din grădină, o potecă ne conduce spre câmpul presărat  cu flori de vară. Roşul sângeriu al macilor, albastrul florilor de cicoare sau al albăstrelelor, galbenul diafan al sânzienelor şi albul margaretelor ne încântă privirile.

Lan de grâu –
printre macii înfloriţi
doar o albăstrea

Toamna, cu nenumăratele ei culori şi nuanţe, adânceşte sentimentul de wabi-sabi, acea dulce tristeţe a lucrurilor pieritoare, a amurgului vieţii. Crizantemele, flori specifice toamnei  îşi etalează culorile vii împrăştiid un miros puternic, pătrunzător.

Soarele-n amurg –
numai crizantema
nescuturată

Iarna, anotimpul  rece al meditaţiei, al purităţii dar şi al austerităţii, al morţii vremelnice a naturii e simţită cu o mare acuitate de sensibilitatea poetei. Iarna este o perioadă de răgaz, o lungă aşteptare a renaşterii şi reintegrării în circuitul naturii.  Florile iernii sunt doar cele de gheaţă, acoperind geamurile cu ingenioase ikebane albe, în nopţile geroase.

Flori de gheaţă-n geam –
ghionoaia loveşte
ramura de măr

Printre flori e o carte care ne îndeamnă să ne bucurăm de fiecare clipă, să culegem florile pe care ni le oferă viaţa pentru că totul e tranzitoriu, totul e efemer. Poemele sunt scrise sub semnul vremelniciei (ryuko), dar şi al eternităţii şi frumuseţii naturii (fueki, mei). Volumul Printre flori pune în evidenţă trăsăturile majore ale poetei Maria Tirenescu : simplitate, sobrietate, eleganţă, bun gust, discreţie, o tehnică desăvârşită şi o mare sensibilitate.



MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDOTĂCERII


MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDOTĂCERII

Volumul ROIUL DE STELE (Ed.Rafet, 2015; traducerea în limba engleză Frăţilă Sergiu- Marius; traducere în limba franceză Chifu Ecaterina), semnat de  Genovel-Florentin Frăţilă şochează plăcut şi răsfaţă copios pe iubitorii de haiku-uri.
Precizăm că este a doua carte aşteptată de noi, după  debutul încununat de succes cu PICURI DE ROUĂ (Editura RAFET, 2012).
Am făcut iniţial, mai sus, două aprecieri despre carte; prima este „şochează plăcut” şi se referă la cititorii care nu s-au întâlnit până acum cu tipul de poezie haiku; a doua afirmaţie, „răsfaţă copios”  are în vedere deliciul revelaţiei produse în timpul lecturii făcute de cititorii familiarizaţi  cu poezia de tipul mai sus numit.
Referinţele noastre asupra poemelor prezen-te în volumul de care ne ocupăm ambiţionează să argumenteze afirmaţiile de mai sus care pot părea unora exagerate.
Poemul cu care se deschide cartea stă sub semnul atmosferei edenice:
                    bat clopotele-
                    prin pâlcul de ghiocei
                    zefirul serii
                                          (p.2)
Senzaţiile produse de către cele trei versuri sunt de-a dreptul surprinzătoare. În primul vers, sunetele clopotelor au darul de a intra în rezonanţă cu armonia universală. Doar prin două cuvinte încărcate de adânci semnificaţii, în cadrul unui enunţ simplu (fiind şi prima parte a poemului), se creează atmosfera stenică a păcii lăuntrice. Partea a doua din poem are ca simbol central „ghiocelul”, folosit la plural, marcă impusă de  substantivul colectiv „ pâlcul”. Nicio complicaţie nu împietează energiiile estetice declanşate; împletirea senzaţiilor auditive cu acelea vizuale, domină în neîngrădită libertate atmosfera întregii poezii.
Cu această piesă poetică autorul ne introduce în sanctuarul temei predilecte viu abordată în  volum: marea şi sacra grădină a Ziditorului, NATURA.
Vom observa că pe parcursul întegii cărţi se creează o splendidă feerie a anotimpurilor pe calea unei conciziuni severe. Primăvara este înveş-mântată într-un vitalism tonic, vara respiră solemnitate, jubilaţie sobră; toamna e triumfală, dar, în ciuda accentelor de tristeţe melancolică, nu ne deprimă; cu iarna se întâmplă altceva: atmosfera hibernală este copleşită de oceanul zăpezii, sugerând ca salvare biblica Arcă a lui Noe.
Splendida panoramă a celor patru anotim-puri ne presără totuşi în suflet fiorul pricinuit de  marea, implacabila TRECERE.
Mai întâi, ne vom opri asupra oglindirii farmecului degajat de primăvară. Cu încântare, constatăm virtuozitatea poetului care sugerează inedite ipostaze  ale anotimpului trezirii la viaţă. La început, este redată presimţirea sosirii primă-verii prin semne discrete:
zvon de schimbare-
primăvara pândeşte
ascunsă-n muguri
                    (p.5 )
Apoi - triumful anotimpului floral este exprimat brusc şi pătrunzător, nu sub pavăza zeului RA(soarelui), ci prin imaginea olfactivă sub protecţie selenară:
flori de liliac-
luna plină pluteşte
peste miresme
                     (p.8 )

O adevărată ODĂ A BUCURIEI pătrunde văzduhul, iscând sentimentele de insolită satisfac-ţie a trezirii la viaţă. Sunt simţite cu maximă inten-sitate de către adolescenţii surâzători şi neliniştiţi:
Florar generos-
în preajma liceului
numai mlădiţe
                        (p. 10)

Cu aceeaşi bucurie a biruito-rului întâmpină mama-izvor al vieţii umane- puzderia florilor, conştientă de trecerea timpului care a marcat-o:
mălini înfloriţi –
mama îşi aranjează
părul din tâmple
                                            (p.7 )
Tabloul toamnei nu e mai puţin captivant, însă este învăluit de marama nostalgiei. Cu toate acestea, peisajul autumnal se lasă înviorat de miresmele îndumnezeite ale reginei florilor de sezon, CRIZANTEMA. Instantaneu se declanşează prinosul de iubire candidă, doamna florilor deve-nind barometrul erosului tăinuit în pieptul fiinţelor cugetătoare:
petale în vânt - 
barometru iubirii
o crizantemă
                    (p.78)
O altă filă a calendarului, alt anotimp, acela în care timpul zace sub albul tutelar al zăpezii. Totul este o imensă mirare în trupul unei dulci interogaţii:
ochii miraţi la geam –
oare cine a glazurat
cu alb copacii?
                    (p.100 )
Dar peste aripa contemplaţiei cuprinzând întreg tabloul teluric se aşterne deodată spectacolul iernii care capătă accente apocaliptice:
sfârşitul lumii –
un troian de zăpadă
peste colibă
                     (p. 102)
Prezenţa omului umanizează tabloul, speran-
ţele încolţesc, vin zile de moină. Tensiunea emoţională descreşte:
zile de moină –
omului de zăpadă
i se scurg ochii
                     (p.103 )
   Sunt semne că nimic nu este veşnic pe pământ; ciclul succesiunii anotimpurilor se înche-ie; din nou primăvara bate la uşă, urmează un alt început:
un alt început –
printre nămeţii murdari
apar ghiocei
                     (p.104 )
După misterioasa revelaţie a unei naturii surprinse în diferite ipostaze, volumul ROIUL DE STELE ne frapează prin surprinzătoarea  capaci-tate de a reliefa poetic o diversitate de aspecte. Meritul lui Genovel–Florentin Frăţilă este că punctează inspirat şi alte aspecte ale vieţii telurice, ajungând la un moment dat să ilustreze poetic o corespondenţă între două planuri fundamentale: trăirile extatice de pe pământ iscă discrete trimiteri la elementele  cosmice.
Din păcate, nu putem detalia modul în care se reflectă viziunea autorului în versurile haiku-urilor prezente în carte.  Ne limităm  doar la câteva care piese poetice capabile  să emoţioneze  în  mod
deosebit.
Astfel, durerea discretă a despărţirilor are o rezonanţă aparte:
peronul pustiu –
printre pietre de pavaj
a crescut iarba
                    (p.25 )
sau
trenul de noapte –
pe peron o eşarfă
mototolită
                     (p.48)
Alt nucleu tematic îl constituie singurătatea, boală eternă mai ales a omului pesimist. Definiţie? Nu. Mai degrabă contrasingurătatea:
singurătate –
discret la fereastră bat
razele lunii
                     (p. 67)
Eflufii de cauzalitate cu o admirabilă inducţie lirică ne oferă alt haiku:
singurătate –
puii au zburat din cuib
mult prea departe
                             (p.88 )
Semnatarul volumului probează şi un acut simţ al realităţii din societatea contemporană, realitate pe care n-o ignoră, n-o stropeşte cu apa de trandafiri a mistificării. Da, suferim, în jurul nostru se petrec drame, sunt cerşetori ignoranţi... Există destine polarizate, lumi paralele: una a mizeriei, a suferinţei şi a morţii; alta unde străluceşte opulen-ţa. Poetul prezintă cu spontană originalitate şi subtilă ironie acest aspect:
lumi paralele –
un cerşetor priveşte
balul vienez
                    (p.96 )
Referindu-ne la registrul tematic, aminteam de modalitatea în care trăirile extatice de pe pământ iscă discrete trimiteri la elementele  cosmice:
teii înfloriţi –
mult mai aproape pare
roiul de stele
                    (p.19 )
Acest poem nu suportă comentariu, fiindcă, oricare ar fi el, i-ar spulbera nimbul.
Credem că sintagma din al treilea vers, prin adâncile conotaţii, a fost inspirat aleasă ca titlu pentru volumul în discuţie.
Deoarece   am   numit acest  Cuvânt înainte
MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDO-TĂCERII, dorim să facem câteva precizări persuasive.
Este într-adevăr uimitor faptul că realizând o severă economie de mijloace prin care se realizează expresivitatea poetică, poemele haiku reuşesc să producă revelaţii estetice (unele chiar uimitoare) în simţirea cititorului.
În ce constă misterul? Simplu. În numai trei versuri (17 silabe în total) se conturează un univers al lumii interioare şi exterioare receptorului. Nu există o tăcere în sânul haiku-ului, ci un freamăt de răscolire, chiar şi când există imagini contempla-tive. De aceea am spus PSEUDOTĂCERE şi nu TĂCERE. Ne întrebăm cum e posibil?
Vei fi de acord cu mine, iubite cititor, că există o taină din care izvorăşte minunea. Nu degeaba s-a spus „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”(Sfânta Evanghelie după Ioan, cap.I)
Meritul incontestabil al poetului, printre celalte, constă în harul de a asigura consistenţă expresivă fiecărui cuvânt, în cadrul unor sintagme care devin enunţuri eliptice, cuvinte conţinând o tensiune sugestivă aparte, fără podoabe stilistice.
Întreg volumul se distinge prin naturaleţe, e-
chilibru emoţional, originalitate în abordarea teme-lor incitante. Eul liric nu-şi face simţită prezenţa, stă în spatele stihurilor, ca un abil dirijor, dând posibilitatea puţinelor vocabule să-l interpreteze. Este un spectacol seducător.
Aceste virtuţi cu care este înzestrat semna-tarul volumului ROIUL DE STELE  l-au făcut demn de aprecieri.  Premiile şi diplomele primite, prezenţa în diferite antologii(a se vedea p....), după lansarea primului volum, sunt o confirmare a talen-tului cu care  poetul Genovel –Florentin Frăţilă a fost înzestrat.
Avem convingerea că viitoarele volume îl vor situa printre valoroşii creatori de haiku.

                                              Traian Gh.Cristea

                                                  Râmnicu Sărat 13 nov. 2014 

miercuri, 17 iunie 2015

"Ploaie de stele/ Rain of stars" o antologie română de tanka

A apărut Ploaie de stele/ Rain of stars, o antologie română de tanka, realizată de Magdalena Dale, la Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2015. Este o ediţie bilingvă, româno-engleză.
Cartea conţine 113 poeme aparţinând unui număr de 53 de poeţi care sunt membri ai Societăţii Române de Haiku.
Articolul cu titlul POEMUL TANKA ÎN ROMÂNIA (a apărut în Atlas poetica – A journal of Poetry of Place of Contemporary Tanka – la secţiunea Special Features) prezintă istoricul pătrunderii în ţara noastră a informaţiilor referitoare la poemul tanka, un poem scurt, de numai 31 de silabe, cu reguli stabilite în decursul veacurilor de poeţii japonezi. Cu acest prilej, autorul articolului, poetul Vasile Moldovan, prezintă primele cărţi în care sunt publicate poeme tanka scrise de poeţi români.
Sunt prezentate pe scurt realizările poeţilor noştri care scriu în special haiku, dar şi tanka (aproximativ 10%). Românii au devenit cunoscuţi peste hotare în momentul în care au tradus poemele în limbile engleză sau/şi franceză. Revistele româneşti care publică tanka scrise de români, HAIKU şi ALBATROS, apar în două limbi: română şi o limbă, la alegere, dintre engleză şi franceză.
Urmează, în ordinea alfabetică a prenumelor autorilor, poemele tanka, pe aceeaşi pagină în română şi engleză. Traducerea în limba engleză e realizată de autori sau, cel mai adesea, de Magdalena Dale, Luminiţa Suse sau Vasile Moldovan.
Fiecare poet antologat este prezentat într-o scurtă biografie, tradusă şi în limba engleză.

          Am ales câteva poeme pentru exemplificare, motiv să căutaţi şi să citiţi cartea.

Se ofileşte
gladiola primită-n dar
la despărţire
Câte trenuri trec prin gară
în nici unul nu eşti tu!

It withers
the carnation received but
at the separation
How many trains pass through the station
without you!

Ana Ruse

Amurg de toamnă
când vântul adie
ca un suspin –
bunica-şi aminteşte
clipa copilăriei

Autumn twilight
when the wind blows gently
like a sigh –
my grandmother remembers
the childhood moment

Constantin Stroe

Adie uşor
prin prunul singuratic
vântul de aprilie –
ea ca şi el aşteaptă
iubirea ca să se arate

Aprilie wind
blows gently through
the lonely plum tree –
she just like he waits
to appear the love

Cornelia Atanasiu

Alte chipuri
ne privesc în tăcere
dincolo de râu
un curcubeu uneşte
cele două maluri

Other faces
gaze at us in silence
beyond the river
a rainbow unites
the two river banks

Cristina Rusu

Sub un molid
încovoiat de omăt
cântă piţigoiul –
cu spiritul tânăr urc
poteca de-altădată

Under a spruce
bent by the heavy snow
a titmouse sings –
with a young  spirit  I climb
the trail of yesteryear

Dan Doman

O veche rană
aşteptând vindecare
în pragul iernii –
ating uşor copacul
unde-am scris numele tău

The old wounds still here
waiting for me to cure them
before the winter –
gnarled fingers touching the tree
where once i carved your name

Eduard Ţară

Bătrânul pictor
cu pensula tremurând
 în vântul toamnei –
pline de emoţie
aceste crizanteme

Old painter
with trembling brush
in the wind of autumn –
trilled these
chrysanthemums

Ioan Găbudean

Lan galben de grâu –
cu flori de mac în braţe
şi-n părul fluturând
Cum eu nu am curajul
te mângâie doar vântul

Golden field of wheat –
You have poppies in your arms
and your fluttering hair
As I don’t have the courage
just the wind is hugging you

Jules Cohn Botea

frunză după frunză
stejarul tatălui meu
a ars şi s-a stins
dragonul de altădată
e un schelet acum

leaf by leaf
father’s oak flamed
and cooled off
once a dragon
now a skeleton

Luminiţa Suse

Muntele Fuji
îndepărtat şi rece…
zadarnic
cireşii sunt înfloriţi
când tu nu eşti cu mine

Mount Fuji
is cold and distant…
in vain
the cherries are in bloom
when you are not with me

Magdalena Dale

Seară de toamnă
luna priveşte
prin arţar
singură la fereastră
îmi amintesc chipul tău

Autumn dusk
the full moon watching
trough the maple tree
alone at the window
I remember your face

Maria Tirenescu

Pe foaia albă
luna scrie o noapte
plină de umbre…
urmele tale şi eu
aşteptăm răsăritul

On empty sheet
the moon writes a night
full of shadows…
your traces and I
we are waiting for the sunrise

Marius Chelaru

Privirea mamei
pusă la păstrare
în amintire..
crâmpeiul meu de cer
de odinioară

I kept
my mother’s eye 
in remembrance…
a piece of my sky
from the old days

Oprica Pădeanu

Nedumerită
în palma mea o frunză
oglindă-şi află:
Ia uite câte riduri
într-o viaţă de-o vară

A puzzled leaf
finds her mirror
in my palm:
how many wrinkles
in a life of a summer

Paula Romanescu

început de brumar
doar pe malul lacului
timp cald de picnic –
cu el bineînţeles
este şi pisoiul drag

early November
only on the lakeside
is a fine day for picnic –
with them of course
is the beloved kitten

Radu Patrichi

Calea Lactee
în strachina cu apă
a tâmplarului –
m-aşez la masă
cu lingura în mână

The Milky Way
in the water bowl
of the carpenter –
I sit at the wooden table
with the spoon in the hand

Şerban Codrin

Singur singurel
în noaptea Anului Nou…
cu lumina stinsă
privesc cum focul sobei
iscă umbre pe pereţi

Quite alone
in the New Year night…
not a lamp
only the fireside light
moving shadows on the wals

Vasile Moldovan

Cozi de comete
scapără noaptea şi mor
pe şine de fier –
zorit trenul aleargă
şi-l înghite tunelul

Comet tails 
glare in the night and die
on iron traks –
the train is rushing
into the swallowing tunnel

Vasile Smărăndescu





luni, 9 martie 2015

Despre o chemare a cocorilor şi mai mult decât atât





Despre o chemare a cocorilor şi mai mult decât atât


Șerban  Codrin

         Prin amabilitatea totdeauna prezentă în tot ceea ce face din inimă, am primit antologia CHEMAREA COCORILOR, romanian haiku, anul VII de concurs, 2014, coordonată, culeasă, tehnoredactată de maestrul recunoscut de poeţii adunaţi împrejurul domniei sale şi iniţiaţi în nobila artă de Corneliu Traian Atanasiu. Trebuie să aduc un omagiu acestui extraordinar iniţiator, eseist, critic literar şi poet care, în loc să se declare pe sine, din proprie iniţiativă, drept unicul cunoscător şi să-i expedieze pe toţi ceilalţi în subterană, după obiceiuri mioritice binecunoscute, are abilitatea să deschidă porţi şi să primească în ograda poeziei pe oricine bate cu sfială, nu dărâmă canaturi şi are ce căuta printre sacrele acareturi.

         De la început, să ne înţelegem asupra terminologiei. Ce vrea să însemne HAIKU? Termenul provoacă nenumărate confuzii şi este lipit ca eticheta pe borcanul de conserve fără discriminare față de ceea ce se găseşte în interior, poezie, compot de varză sau pietriş. În ultimă instanţă, HAIKU (scurtă poezie paradoxală, zglobie, epigramatică, în limba japoneză) este un micropoem de origine niponă, devenit modă literară internaţională cam după anul 1950 încoace. În lumea literară nu este singura formă de micropoem, de poezie scurtă, mai putem enumera tanka, senryu, de aceeaşi origine niponă, sau de origine occidentală, monostihul, distihul, poemul-într-un vers, tristihul (care poate fi un monostih împărţit în trei fragmente). Micropoemele româneşti pot fi catalogate astfel: salmul, trisalmul, sau, micropoem popular, strigătura. Poemul-într-un-vers, descoperit, probabil de francezi, a fost redescoperit de poetul român Ion Pillat, respins de George Călinescu, cu argumente culese cam din marginea pamfletului, însă teoretizat cu argumente de Ion Coteanu. Pentru a nu lăsa loc de discuţii, pentru că există, aş mai enumera aici „micropoemul-în-general”, metaforic sau nu, în orice caz o poezie foarte scurtă, de preferinţă un vers mai lung, sau segmentat în două trei fragmente. Se observă faptul că HAIKU începe să devină o formă printre mai multe. Totuşi ocupă un loc special. HAIKU propriu-zis este un micropoem extrem de canonizat, de interiorizat, de restrâns în posibilităţile de a fi realizat. Chiar şi aşa, evadat din limba şi caligrafia specifică, îşi pierde o parte dintre calităţile care l-au făcut celebru, prin urmare HAIKU internaţional, oricât de canonizat filozofic, estetic şi teoretic îşi pierde o bună parte din rigorismul de artă marţială a unui haijin autentic, capătă o mască teatrală, acceptată, dar parţial inautentică. De aici concluzia unor esteticieni că haiku nu poate fi creat decât de japonezii nativi, cu educaţie specifică în universul limbii materne şi al caligrafiei nipone.

         Astea fiind zise, în orice carte de „haiku occidental” vom întâlni mai ales micropoeme compuse mai liber sau mai riguros, mai departe sau mai aproape de canonul originar. Poeţii se iniţiază în arta haikuului, cât despre reuşitele în compunere se observă cu prilejul selecţiilor cu diferite ocazii, de exemplu concursuri. Rezultatele nu trebuie considerate absolute, se premiază multe poeme slabe, trec neobservate multe poeme excelente, din această cauză doar selecţiile repetate sunt cele care dau rezultate în cele din urmă. Practica selecţiilor este curentă în poezia niponă şi se face după reguli stricte, filologice, caligrafice, filozofice, estetice, pentru că participă un număr mare de texte pe un număr mic de locuri eligibile. În acest fel se pot alcătui antologii, practică niponă curentă, prin selectarea unui singur text din creaţia câte unuia din maeştrii recunoscuţi, sau antologii din creaţia unui singur maestru, în orice caz, nimic fără furcile caudine ale celei mai riguroase selecţii.

         O primă concluzie după o lectură cu ochi critic, imparţial asupra volumului: ne aflăm pe teritoriul poeziei, din centru spre margine, probabil fără capodopere eclatante, care să modifice percepţia poetică, şi fără erori chiar strigătoare la cer. Din această perspectivă, înclin să cred că primează numărul „micropoemelor-în general”, dar se observă efortul de apropiere cât mai perseverentă de estetica haikuului internaţional, unde, la fel, există o confuzie generalizată, dar să spunem haiku internaţional riguros. Cine se plimbă prin domeniu înţelege ce vreau să spun. Eu prefer haikuul riguros, pentru că pe celălalt, mai descheiat şi mai liber la scriitură, îl poate încerca mai oricine, fără mai multe pretenţii decât talentul, dacă există.

         În partea I a antologiei, poemele premiate la etapele 105-156, lucrurile sunt la fel, amestecate, poeme premiate excelente şi poeme premiate foarte slabe. Dar să încep cu o remarcă: maestrul implicat în proiect, Corneliu Traian Atanasiu, nu s-a amestecat în selecţie, ci a lăsat-o numai pe seama juriului; mai apoi, din punct de vedere teoretic, maestrul Atanasiu, din considerente de nediscutat aici şi acum, nu propune o deosebire între haiku şi senryu, deosebire existentă şi evidentă; prin urmare:

Canton desfiinţat  -  acarul îşi priveşte linia vieţii
(Petru Ioan-Gârda),

         Se deosebeşte atât prin conţinut cât şi prin tehnică literară de:

Deajuns o frunză să tulbure tot cerul -  salcie la mal
(Ana Urma)

         Ambele sunt texte excelente, oricând antologabile, dar în antologii diferite, Ioan-Gârda, de senryu, Ana Urma, de haiku internaţional.

         Numărul poemelor excelente este îndestul, se pot alege câteva din două pagini alăturate:

Recitind scrisori – se-adună-n jurul lămpii fluturi de sertar
(Ana Urma)

Cer de noiembrie – copil desenând soarele în lutul galben
(Narcisa-Liliana Fărcaş)

Prima-întâlnire – pe-asfalt o frunză lipită de umbra ei
(Cezar-Florin Ciobîcă)

Curtea văduvei – mai înfloresc pereche doar trandafirii
(Valeria Tamaş)

În parc un bătrân cu amintirile lui – vâtej de frunze
(Violeta Urdă)

         O eroare îşi face loc destul de frecvent: două cezuri (kireji) în loc de una:

Casă pustie – în loc de acoperiş umbra plopului
(Vasile Conioşi-Mesteşanu)

         Grafic, cu ambele cezuri, textul ar arăta astfel:

                   Casă pustie – în loc de acoperiş – umbra plopului

         A doua cezură este cerută de absenţa verbului a fi la indicativ prezent. Iată o variantă de corectură:

Casă pustie –
umbra plopului în loc
de acoperiş

         În mod evident, a dispărut necesitatea verbului a fi. Această eroare se repetă foarte des, scăzând evident valoarea unor poeme:
     
Marea în zare – pe obrazul brăzdat stropi lungi

Casă-în ruină – pe-un teasc p-un bob stafidit panza unui paing
Vântul de vară – în freamăt de borangic sânzienele (plus un pleonasm minunat!)
Vremea nunţilor – pe prispa văruită alai de furnici
Secerătorii – în vasul de lut un petec de cer

         Remarc haikuuri accentuat satirice, exact in spiritul speciei, repet, haiku, nu senryu:

Partaj reuşit – mi-a rămas mie cuibul rândunicilor
(Dan Norea)

Riduri machiate – scânteind în soare marea-încreţită
(Corneliu-Traian Atanasiu)

Mărţişor în piept – în sfârşit un donator compatibil
(Oana Gheorghe)

Noapte geroasă – învăluindu-l doar dogoare febrei
(Ildiko Juverdeanu)

         Pe parcursul paginilor sunt de remarcat desenele pline de sinsibilitate, acuarelele semnate de Daniela Lăcrămioara Capotă şi Vlad Grigore. Le-am privit îndelung şi am remarcat transparenţa liniilor şi armonia culorilor (bineînţeles, falsificată prin tipărire faţă de original), aşa că le trimit autorilor un gând de aceeaşi intensitate armonică.

         Partea a II-a, pagini ale membrilor Romanian Haiku, cuprinde o antologie de autori aşezaţi alfabetic; fiecăruia Corneliu Traian Atanasiu îi dedică un scurt comentariu. De remarcat un fapt, nicăieri eseistul nu comentează, nu analizează tehnica literară, absolut necesară pentru autorii de haiku, mai ales în curs de iniţiere, ci are numai observaţii de conţinut, cu toare ramificaţiile adiacente, excelente în sine, dar esenţial incomplete. În ceea ce priveşte textele selectate, fac observaţia că am selectat din ambele părţi I şi II.

         Am remarcat spiritul incisiv, caustic, aproape cinic al lui Ildiko Juverdeanu, o autoare cu mari perspective, dacă ar mai adânci inclusiv tehnica literară, unde îşi permite prea multe licenţe într-un domeniu riguros. Dan Norea este un poet consacrat în universul agitat al epigramei, căruia îi dedică toate forţele, dar mai puţin senryului, care pare să joace numai rolul copilului adoptat. Virginia Popescu învaţă din mers tehnica haikuului şi perseverează în poezie, fiind în acelaşi timp o excepţională traducătoare, o fotografă cu ochi de artist, ceea ce se vede inclusiv în picturalitatea imaginilor poetice.

         Fiecare autor se remarcă prin câte linii de portret accentuate, Adelina-Alexandra Popovici prin tinereţe şi talent, Cezar-Florin Ciobîcă printr-un început de maturizare a unui talent excepţional, felicitări pentru intuiţia lui Corneliu Traian Atanasiu, care i-a remarcat aptitudinile şi l-a încurajat încă de la început, însă în aceeaşi situaţie se găsesc aproape toţi membrii grupului, aşa că rămâne fiecăruia să se remarce prin creaţie, fiindcă posibilităţi există. Participarea tuturora, cu modestie, perseverenţă la concursuri, este benefică, iar bunele rezultatele încep să se întrevadă, martor este inclusiv această antologie de micropoeme nu o dată excelente, antologie care vine în continuarea celorlalte volume deja apărute. Va răsări ziua când se va realiza o antologie generală şi atunci se va trage buna concluzie că poemul scurt românesc, inclusiv haiku, a fost cultivat de un grup de poeţi iniţiaţi, dedicaţi şi răbdători în activitatea lor creatoare.