clic pe logo

 siglaROKU

marți, 20 noiembrie 2012

Ion Untaru - Poeme cu ochii înguşti



Ion Untaru este la al şaselea volum de haiku, celelate cinci fiind: La cules de stele, 2004, Prepeleac cu lună, 2004, Inscripţie pe bobul de orez, 2005, Păsări şi cuvinte, 2007, Din tainele prieteniei, poeme tanrenga scrise împreună cu Radu Patrichi, 2006. Între 2007-2009, a participat şi la 24 de concursuri RK şi a cîştigat şi 3 premii.

        Autorul nu este un maniac al silabisirii, poate jumătate din poemele acestui volum nu respectă canonul considerat clasic şi sacrosanct al celor 5-7-5 silabe. El nu foloseşte, de obicei, nici cratima care marchează cezura dintre cele două părţi ale poemului. În multe poeme apar semne de punctuaţie care sînt rar (sau deloc) folosite de alţi autori: două puncte, punct şi virgulă, semnul mirării şi al exclamării. Toate acestea nu ar fi însă un defect capabil să lezeze autenticitatea poemelor.

        Există însă un cusur care anulează valoarea prezumată a multor texte şi acesta este continuitatea discursivă şi prozaică a textelor, care face, după caz, din poemele candidate la a fi un haiku doar o descriere plată a unui moment de pastel spumos:

în jurul cascadei, / un nor de vapori / şi curcubeie

o observaţie extaziată, comunicată fără rezervă:

în zori cocoşii / răscolesc tot satul / cu cîntecele lor!

o taxare morală a unei banale obrăznicii:

pe terasă / rîzgîiatul se urcă / pe scaun şi plînge

un panseu răsuflat:

viaţa ca o scenă, / ne jucăm rolurile / şi apoi coborîm

o drăgălăşenie pilduitoare:

nu-i mai mare / decît mătura, / dar îşi ajută mama

o propovăduire naivă şi irealizabilă:

daţi fiecărui om / cîte o carte şi toţi / vor învăţa să zboare

o mărturisire liricoidă:

dacă nu alerg continuu, / nu-mi cresc aripi / pentru zbor

şi lista ar putea continua cu alte încercări pripite de a nota ceva fără exigenţa ulterioară de a cizela observaţia pînă la a merita să fie numită haiku.

        Talentul şi o anume ironie, adesea tristă, îl fac totuşi pe autor să realizeze haiku-uri veritabile atunci cînd nu mai scrie propoziţii care afirmă sau neagă şi tind să devină gînduri sentenţioase.

lovit pe stradă;
învelite în ziar
două pâini pe jos

Două imagini, nicio interpretare şi nicio încercare de a ne influenţa verbal în perceperea sensului lor. Realitatea te izbeşte şi tăcerea ei e mai grăitoare decît tonul emfatic şi concluziv: tristeţea pentru omul umil şi oarecare şi pentru pîinile căzute din ziar care nu vor mai ajunge la cei de acasă.

        Şi în poemul de mai jos nu se spune nimic despre copil, chiar şi el ne este sugerat doar de dimensiunea prea mare a legăturii cu lemne:

căzut pe ghiaţă,
legătura de lemne
mai mare ca el

        Nici cascada nu mai are nevoie de norii de vapori şi curcubeie cînd se-ngînă cu un ibric în care fierbe apa pentru ceai:

vălurind aerul,
cascada îngînă
ibricul roşu

        Fragmentarea verbală şi dispariţia din text a intenţiilor vădite şi mărturisite ale autorului fac poemul mai vibrant. Şi, într-un fel, mai convingător:

bătrîna în baston
zilnic în faţa porţii
şi înapoi

Nu e nevoie s-o căinezi pe bătrînă, e destul să o evoci în mişcarea ei diurnă ca să stîrneşti în cititor empatia pentru singurătatea ei şi pentru precaritatea vîrstei a treia.

        Poţi de asemenea, folosind aceeaşi recuzită discretă şi bonomă, să incriminezi un viciu, fără să ai aerul că beşteleşti pe cineva:

oprită de mult,
catîrca silabiseşte
numele bodegii

e destul să aduci în scenă un animal răbdător care se străduieşte să capete învăţătură. Şi totul are haz.

        Şi totuşi, nici prezenţa autorului în text şi nici mărturisirea pe care o face, chiar dacă este aceea a emoţiei sale, nu lezează poemul dacă sensul îşi păstrează ambiguitatea necesară pentru a spune altceva decît ceea ce pare a spune la o citire plată:

visez şi acum
că mă ceartă părinţii
şi-mi vine să plîng

Visul nu este un coşmar al copilului care plînge şi pentru greşeli, şi pentru că este dojenit, ci mai mult o gratificaţie a întoarcerii bătrînului la copilăria dispărută, iar plînsul este unul fericit. Tot despre o fericire măruntă şi austeră vorbeşte şi următorul poem:

noapte fericită:
chiar sub fereastra mea
cîntă un greier!
       
Dar poemele în care excelează Ion Untaru sînt cele în care, pe urma marilor maeştri niponi, dar şi a bunului său prieten, Radu Patrichi, cu care a scris un volum de tanrenga, face un fel de minireportaje cu privire la starea de moment a lumii din imediata apropiere. De fapt un fel de raport al inserţiei sale cosmice.

ies din casă,
îmi iau umbra
şi pornesc la drum

burniţă rece
de la stîlpul din stradă,
stropi de lumină

noapte pe prispă
destine împletite:
greieri şi stele

        Sau, şi mai savuroase, poemele în care dialoghează de la egal la egal cu necuvîntătoarele:

puşlama bătrînă:
vorbeşte cu toţi plopii
cînd se plimbă
       
dragă melcule,
ştii tu ce mult a plouat
noaptea trecută?!

hop sus, hop jos
ce-aş mai zbura şi eu cu tine
fluture drag!

        Căci, la urma urmei, ele sînt interlocutorii cei mai valabili, un fel de parteneri de viaţă, cu care împarte realizările, care îl monitorizează sau îl sancţionează:

moţata pe cuib:
ea un ou, eu un poem
în acelaşi timp

în grădină
cu labele pe masă:
ce scrii, prostănacule?

pentru că nu scriu,
cu un aer grav
motanul îmi ia pixul

        În această lume, mică-mare, elastică, miraculoasă prin capacitatea ei de a vindeca instantaneu sufletul sau prin faptul că oricînd poate trece graniţa timpului pentru a fixa o clipă de eternitate, autorul se simte totdeauna acasă.

doar un clic şi
fluturele pătrunde
într-o ilustrată

între atîtea
flori de cireş, mă simt
aproape vindecat!

gîndindu-mă la ea,
un flutur alb
vine spre mine

barcă pe lac;
doi îndrăgostiţi
ies din lume

        E adevărat că există şi zile mai aride şi mai deşarte, cu oaspeţi nedoriţi sau fără niciun spor în cele întreprinse:

ploaie de toamnă;
cu o carte în faţă,
mă lupt cu somnul

musafiri nepoftiţi:
rachiu de mere acre
cu biscuiţi

ziua la apus
în ceaşcă zaţul uscat;
niciun haiku

dar şi atunci apar semne care compensează neajunsurile sau care, ca într-o fabulă, te fac să nu te iei prea tare-n serios:

surd şi tot singur,
bătrînul petrece
cu un tranzistor

în pînza de păianjen
în loc de muşte,
puf de păpădie

primii fulgi;
bătrînul a cîştigat
un sejur la mare

toată ziua pe gînduri
asemenea lui Confucius,
curcanul

        La urma urmei, unui adept al scrierii pe bobul de orez îi stă bine să ia mereu pilda lucrurilor şi să urmeze mai liniştit sau mai zorit calea lor:  

rîul spre mare
şi viaţa către moarte:
doar alergare!

luni, 12 noiembrie 2012

Mii de licurici



”Mii de licurici”, cartea de poeme tanka scrise de Luminiţ
a Suse,  în limbile engleză şi franceză, a fost publicat de Editions des Petites Nuages în aprilie, 2012.

Introducerea este scrisă de Claudia Coutu Radmore. Din ea am ales:

”Poemele Luminiţei Suse sunt un antidot minunat pentru cei care simt că recent
nu s-a întâmplat nimic nou în lumea poemului tanka.

Poemele Luminiţei pot surprinde, aşa cum fac multe, dar aceste poeme, scrise de ea pe fondul specific vieţii cotidiene, imigraţia ei din România, călătoriile ei, educaţia ei ştiinţifică / matematică, precum şi obişnuita încărcătură emoţională, sunt reconfortante.”

Traducerea în limba franceză îi aparţine lui Mike Montreuil. Am considerat că e interesant ce a notat traducătorul şi am tradus această notă.

“Traducerea unui text de tanka nu este în totalitate nici neagră, nici albă ca o ştiinţă exactă. Este o multitudine de tonuri gri şi de nuanţe. Este arta de a interpreta, în special când nu stăpâneşte ambele limbi care fac parte din traducere. În lucrarea Luminiţei, sunt trei limbi. Prima este limba sa maternă, româna. Mai multe dintre poemele sale sunt traduse din română în engleză şi multe au structura limbii sale materne. Aceste două limbi din această lucrare sunt mai familiare.

De asemenea, traducerea introduce experienţa de viaţă a traducătorului. Fiecare traducător are o versiune personală pentru acelaşi poem. În cazul poemului tanka şi al altor forme poetice japoneze, limba este una dintre simplităţi şi trebuie reţinut acest aspect. În particular, emoţia trebuie să fie prezentă în tanka.

Traducătorul tinde să clarifice sensul fiecărui cuvânt sau expresie, fiecărui vers, fiecărui poem. Pentru această lucrare, mi-ar plăcea să mulţumesc poetelor Diane Descôteaux şi Maxianne Berger pentru sugestiile şi comentariile lor. Contribuţia lor a adăugat claritate şi subtilitate mai multor poeme tanka.”

Cartea este dedicată fiului poetei, Vladi:

the firefly
that always glows
his smile
fills any moment
with light 

licuriciul
care străluceşte mereu
zâmbetul lui
umple orice moment
cu lumină


Majoritatea poemelor tanka din această carte au fost publicate în reviste şi antologii: “Moonbathing/ Scăldat în lună, un jurnal de tanka scrise de femei”, “Magnapoets”, antologia  “Many Windows /Multe ferestre”, antologia “Butterfly Away/ Fluturând în depărtare”, “Gusts/ Rafale de vânt”, “Atlas Poetica”, “Red Lights, Ribbons/ Panglici/ Tanka Cafe”, “Take Five: Cel mai bune poeme Tanka contemporane 2010”, “Note from the Gean/ Note din cireş” şi altele.  (Traducerea şi explicaţiile îi aparţin Luminiţei Suse, vorbitoare de limbă engleză)

Citind poemele tanka din această carte, am constatat că poeta este preocupată în special de redarea emoţiei, a sentimentelor şi mai puţin să respecte numărul de silabe stabilit teoretic. Exemplele de mai jos vă vor convinge de sensibilitatea şi talentul poetei de origine română Luminiţa Suse.

(Pentru o mai bună înţelegere a modului de scriere a poemului, transcriem cele două variante din “Mii de licurici” aşa cum sunt în carte şi poemul în limba română aşa cum l-a scris autoarea.)


1
a thousand fireflies
out of dark woods
light springs
from unexpected
sources

mille lucioles
jaillissent d’une forêt somber
la lumière bondit
de sources
inattendues

mii de licurici
răsar din păduri
întunecate
lumina apare uneori
din locuri neaşteptate

2
how the forest
bursts into glitters
tonight, your smile
changes the darkness
a firefly at a time

et comme la forêt
s’éclate en étincelles
ce soir, ton sourire
change la noirceur
une luciole à la fois

pădurea
explodează în scântei
zâmbetul tău
transformă întunericul
licurici după licurici

3
the photograph
of my grandparents
fractured flutes
the ballad of their bones
hymns in mine

la photo
de mes grands-parents -
flûtes fracturées
la ballade de leur os
des hymnes dans les miens

fotografia
bunicilor mei
fluiere fracturate
balada oaselor lor
doineşte în mine

4
an eye
in each raindrop
so much
to observe on earth
between two sky-blinks

un œil dans chaque
goutte de pluie
il y a tant
à observer sur la terre
entre deux clignements de ciel

un ochi
în fiecare strop de ploaie
atât de multe
de văzut pe pământ
între două clipiri ale cerului

5
his face on my mind
I walk dark streets
yet all I see is light
imagine it even on
the other side of the moon

son visage dans mes pensées
je marche dans les rues sombres
je vois seulement de la lumière
imagine cela
l’autre côté de la lune

cu faţa lui în gând
merg pe străzi întunecate
văd numai lumină
chiar şi pe faţa invizibilă
a lunii

6
invasion of poppies
everywhere I look
only reasons
to hide 
from conflict

invasion de coquelicots
partout où je regarde
seulement des raisons
pour me cacher
du conflit

invazie de maci
oriunde privesc
numai motive
să mă feresc
de conflicte

7
quiet
pine reflections
anchored in blue
my longing
for peace

reflets des pins
tranquille
ancrés dans le bleu
mon désir
pour la paix

reflexii de pini
ancorate în albastru
seren
asemenea dorului meu
de pace

8
autumn
parades war colors
the fragrance of ripe quince
peacefully
invades the house

l’automne
défile les couleurs de guerre
le parfum de coings mûrs
envahit paisiblement
la maison

toamna defilează
culori de război
parfum de gutui coapte
ne invadează paşnic
casa

9
I think of the days
after I met him
rain or shine
the nightingale
has always flown high

je pense aux jours
après notre rencontre -
qu’il pleuve ou qu’il vente
le rossignol
vole toujours haut

mă gândesc la zilele
după ce l-am întâlnit
ploaie sau senin
privighetoarea a zburat
întotdeauna la înălţime

10
raindrops
cling to a bare branch
I blink and some vanish
I blink again
new ones appear

gouttes de pluie
collées à une branche nue
je cligne et certaines disparaissent
je cligne encore
de nouvelles apparaissent

picături de ploaie
atârnă de o ramură goală
clipesc şi câteva dispar
clipesc din nou
şi apar altele noi


11
my road
in the rear view mirror
a gray ribbon
descending
from a lapis sky

ma route
dans le rétroviseur
est un ruban gris
descendant
d’un ciel lapis

drumul meu
în oglinda retrovizoare
este o panglică gri
ce coboară
din cerul albastru

12
his bouquet of roses
tinted blue
made me stand still
he surely knows how
to thrill hummingbirds

son bouquet de roses
teinté de bleu
m'a laissée immobile
surement il sait
exciter les colibris

buchetul lui
de trandafiri albaştri
mi-a tăiat răsuflarea
el ştie cum să impresioneze
păsări colibri

13
an eagle's wing
slices blue                               
storms may follow     
one can never be certain
how skies fall apart                            

l'aile d’un aigle
tranche le bleu
des tempêtes peuvent suivre
on n’est jamais certain
comment le ciel va se briser

aripa vulturului
despică albastrul
probabil cauzând furtuni
nimeni nu ştie sigur
cum se destramă cerurile

14
I stood still
by my father's grave
like a hummingbird
before backing off
from an emptied flower

proche du tombe de mon père
j’étais debout immobile
comme un colibri
avant de reculer
d’une fleure vidée

am stat nemişcată
la mormântul tatălui meu
precum o pasăre colibri
înainte de a se retrage
dintr-o floare golită

15
a different
constellation of glints
in each snowflake –
his feelings for me
not yet crystallized

une constellation d’étincelles
différente
dans chaque flocon de neige –

ses sentiments envers moi
ne sont pas cristallisés

o diferită
constelaţie de străluciri
în fiecare fulg de nea –
sentimentele lui pentru mine
nu s-au cristalizat încă