clic pe logo

 siglaROKU

miercuri, 19 martie 2014

O carte importantă: MULCOM PICURÂND






O carte importantă:  MULCOM PICURÂND

Șerban Codrin

         Din importantă, acestă carte semnată de Corneliu Traian Atanasiu are toate şansele de a deveni foarte importantă. Despre ce este vorba?

         Criticii literari români nu sunt informaţi corect, cel puţin nu au un răspuns aproximativ la o întrebare: ce este „haiku”? Din această cauză, nu sunt interesaţi ce se întâmplă în poezia scurtă românească şi internaţională. Cum sunt conştienţi că fenomenul există, se spală pe mâini şi reduc totul la un nume: singurul creator român în domeniu este Nichita Stănescu. Cum au ajuns la această concluzie? Prin necunoaştere şi prin autoritatea unui nume.    

         Cine sunt vinovaţii că s-a ajuns la acest şir de greşeli decât cei implicaţi direct în promovarea poeziei scurte? Societăţile de haiku sunt considerate asociaţii cu programe neserioase, care editează reviste demne de acelaşi calificativ, semnate de nume periferice în poezia română contemporană. Florin Vasiliu, primul preşedinte al Societăţii române de haiku, s-a aflat în relaţii încordate cu toţi criticii literari. În locul dialogului se ajunsese la polemici, la acuzaţii reciproce, fapt prelungit şi fără sorţi de a se stinge prea curând. Cărţile editate de Florin Vasiliu nu au fost luate în seamă tocmai din aceste cauze.

         Societatea de haiku din Constanţa a editat volumul Ocolind iazul, Editura Muntenia, Constanţa, 1994, în care se încerca un răspuns la aceeaşi obsedantă întrebare: ce este un haiku?

Între timp cartea a devenit caducă moral din următoarele cauze: antologatorul s-a adresat unor persoane fără autoritate în poezia română, „haijini”- prieteni personali, fără urme importante în poezie. Nici un critic literar român nu se află în sumar, cel puţin pentru a răspunde că nu se pricepea la domeniu. Contribuţiile persoanelor din străinătate rămân le fel de suspendate: ce autoritate aveau în afara faptului că se erijau în garanţii unui autor român fără talent literar? Probabil era prea devreme pentru poezia română să se redacteze o astfel de carte, autorii importanţi nu apăruseră, criticii literari lipseau prin respingere sau marginalizare, pentru că nu intrau în sfera de orgolii locale.

         Mulcom picurând, Editura Pim, Iaşi, 2013, apare în cu totul alte împrejurări. Apele s-au mai limpezit, s-au editat destul de multe antologii româneşti de haiku, fiecare cu calităţi şi fisuri, teoria literară specifică domeniului a început să se maturizeze. Mai mult de atât, au apărut autorii români împortanţi de tanka, renku, haiku, senryu, haibun, iar numele lor se află pe coperţi de cărţi sau sunt recunoascuţi ca atare în asociaţii din ce în ce mai serioase.

         În mod ciudat, preşedinţii societăţilor româneşti de haiku nu s-au arătat interesaţi de editarea unor manuale specifice, pentru informarea cui trebuie şi pentru iniţierea tuturor celor interesaţi. Nici măcar fragmentar, Antologia de haiku de R.H. Blyth (4 volume), sau Manualul de haiku de William  J. Higginson nu s-au tradus în limba română, spre deosebire de altele, mai puţin faimoase.

         În acest spaţiu aflat în aşteptare, apare un autor care vine în întâmpinarea tuturor întrebărilor şi începe, din ce în ce mai accentuat, să propună rezolvări. Materialul de analiză îi aparţine, deoarece l-a selectat în ani şi ani de activitate metodică şi perseverentă pe internet. Situl lui Corneliu Traian Atanasiu, ROMANIA KUKAI, prin concursurile periodice, prin eseurile analitice, prin descoperirea şi susţinerea unei pleiade întregi de autori fundamentează, fără împrumuturi din contribuţiile consistente ale societăţilor, o teorie românească a micropoemului haiku alături de toate exemplele capabile să susţină orice idee în domeniu. Este foarte clar, eseistul, traducătorul, poetul, organizatorul de concursuri, autorul de selecţii (în mod direct, sau indirect, prin jurii), editorul, într-un cuvânt omul extrem de organizat şi, cel mai important, pasionat de domeniu, are un proiect şi-l urmăreşte cu fiecare nouă apariţie electronică, lunară.    

         Cine urmăreşte situl nu este prea mirat de sumarul volumului: Ce este haiku-ul, Interferenţe, Studii tematice, Cum am scris poemul, Poeme comentate. Mirarea începe în altă parte: dacă s-ar completa capitolele deja editate, dacă s-ar adăuga capitole noi, probabil după un dialog cu poeţii, cu criticii literari ai domeniului, unde C. T. Atanasiu deţine un loc privilegiat, ne-am afla în faţa unui manual de iniţiere în haiku de înaltă ţinută, demn de a fi cercetat de specialişti în istoria şi critica literară, de poeţii dispuşi la iniţiere, de orice cititor dornic să se aventureze în noi universuri literare. Să o spunem direct, Mulcom picurând are aceste calităţi.

         I-aş reproşa unele inconsecvenţe: mici indecizii în ortografierea textelor, când cu majusculă în primul vers (absolut normal), când cu literă mică (derogare nejustificată), apariţii de virgule (haiku evită acest semn de punctuaţie, pe care îl consideră inutil), notarea uneori a pauzei de sens prin liniuţă, alteori nu, unele texte pleonastice (numele anotimpului adăugat cuvântului sezonal), unele confuzii între haiku şi senryu. Un manual nu trebuie să îngăduie astfel de neglijenţe, de multe ori de înţeles la un poet, dar nu la un maestru care este obligat să impună o formă absolut corectă, mai ales când are o plajă generoasă de selecţie.

         Poemele sunt semnate de Radu Patrichi, probabil cel mai important autor român de micropoeme şi de haiku în formă liberă, Eduard Ţară, cel mai premiat autor român la concursuri internaţionale, Dan Doman, un poet important, Cezar Ciobîcă, Vasile Conioşi-Mesteşanu, Valentin Busuioc, Aidar Bekir, Manuela Miga, Livia Ciupav, Valeria Tamaş, Iulian Dămăcuş, Dan Norea, Cristina Ailoaei, Andra Andronic, Gabriela Beldie, Corneliu Beldiman, Henriette Berge, Doina Bogdan Wurm, Claudia-Ramona Codău, Cornel C. Costea, Ioana Dinescu, Gabriel Iordan Dorobanţu, Manuela Dragomirescu, Genovel-Florentin Frăţilă, Petru-Ioan Gârda, Corina Ion, Dan Iulian, Ildiko Juverdeanu, Lavana Kray, Maria Doina Leonte, Mihai Mateiciuc, Cristina-Monica Moldoveanu, Flavia Muntean, Virginia Popescu, Ion Răşinaru,  Maria Tirenescu, Ana Urma. Dintre ei, enumeraţi aici sau nu, se vor alege acei creatori reprezentativi de care poezia română are nevoie pentru a marca în mod creator un fascinant domeniu: poemul scurt, canonizat. 

         O astfel de excepţională carte în toate privinţele, claritatea proiectului, claritatea expunerii, distincţia şi frumuseţea majorităţii textelor, autoritatea fiecărui poet în parte, are toate şansele să fie considerată demnă de studiu inclusiv de criticii literari neîncrezători că poezia scurtă extrem de canonizată se află pe mâinile unor poeţi talentaţi şi supravegheată de instanţe critice demne de a fi luate în considerare. Ar fi spre binele poeziei şi spre corectarea prea multor confuzii.