clic pe logo

 siglaROKU

duminică, 17 iunie 2012

Antologia Festivalului internaţional "Le voci della Poesia 2011" din Capoliveri


În urma concursului de haiku de la Capoliveri, organizatorii au publicat, asemeni anilor precedenţi, o antologie cu poemele selecţionate. Titlul ei este "Gemme di Haiku nella Miniera Calamita".

Din Cuvântul înainte cităm:
"L’Isola d’Elba è terra propizia alla poesia.

Lunga è la lista di poetic he sono nati o sono vissutio, quanto meno, hanno frequentanto la magica isola. E non è un caso che numerose siano le targhe stradali che – soprattutto a Capoliveri – sono dedicate a poeti.

In questo territorio, inoltre, vive felicemente un Premio letterario di grande spico, un Gruppo di Poeti Elbani che ha svolto un’interesante attivita teatral-poetica e non mancano ottimi poeti locali.

Non c’è quindi da stupirsi se quest’anno la giuria del Premio Internazionale Capoliveri Haiku ha riconosciuto quail vincitori un discreto numero di poeti dell’Isola, finalmente contagianti dalle suggestioni dell’haiku.

Giorgio Weiss
Directore del Festival Internazionale Le voci della Poesia"

Autorii premiaţi:
Renata Cerdenti – Capoliveri
Maria Gisella Catuogno – Portoferraio
Rosz Chisari – Capoliveri
Francesco de Sabata – Pescantina
Giancarlo Fascendini – Ardenno

Autorii români selecţionaţi au trimis haiku-urile în limba engleză şi română, dar în antologie apar doar variantele în limbile italiană şi română. În ordine alfabetică, aceştia sunt:

Una tignola della vitre
attorno all'ultima bottiglia:
vecchio sommelier.

Molia de vie
în jurul ultimei sticle:
somelier bătrân.

Oana Aurora Boazu - Galaţi

Cade una foglia
da una betulla spoglia –
un haiku non scritto.

O frunză căzând
dintr-un mesteacăn uscat –
un haiku nescris.

Patricia Lidia Cevei – Timişoara

Bloccato in miniera –
nella sua lampada
due lucciole.

Blocat în mină –
în lampa băieşului
câţiva licurici.

Cezar-Forin Ciobîcă – Botoşani

Notte blu –
nella rete del pescatore
si dibatte la luna.

Noapte albastră –
în plasa pescarului
se zbate luna.

Iulian Ciupitu - Bucureşti

Piange la caduta
la foglia insanguinata –
il percorso è difficile.

Plânge căderea
frunza însângerată –
cărarea e grea.

Victoria Fătu Nalaţiu – Bistriţa

Vendemmia lunare
nei barili i grappoli
cominciano a cadere.

Luna recoltei
pe butuci ciorchinii
încep să se scuture.

Carmen Florea – Bucureşti

Raccolto –
uno stormo di stormi
oscura il cielo.

Culesul viei –
un stol de grauri
întunecă cerul.

Letizia Lucia Iubu – Craiova

Una manciata di semi,
Ho nel palmo della mano
un’intera foresta

Plin de seminţe,
ţin în căuşul palmei
pădurea toată

Ecaterina Neagoe - Bucureşti

Boschetto selvatico –
le gemme delle rose di macchia
scoppiano una dop l’altra

Crâng părăginit –
mugurii de măcieş
plesnesc rând pe rând

Oprica Pădeanu - Bucureşti

Prima nevicata –
la foresta di betulle
svanisce all’improvviso

Ninsori timpurii –
pădurea de mesteceni
dispare deodat’

Ana Petcu - Bucureşti

Al di sopra dell’acqua
una lucciola accresce
il numero delle stelle

Deasupra apei
un licurici măreşte
spuza stelelor

Viorica Borisov Referendaru

Crepuscolo
nel bosco di querce –
hop, lo scoiattolo

Lumina serii
în pădurea de stejar –
hop, veveriţa

Maria Tirenescu - Cugir

duminică, 3 iunie 2012

Cireşul amar


Cireşul amar

Corneliu Traian Atanasiu

        Cu modestie, Ion Răşinaru îşi subintitulează micuţa plachetă* de 72 de pagini, format A6, publicată la Editura Grinta, Cluj-Napoca, micropoeme. Este modul obişnuit al autorilor severi cu sine de a nu se împăuna cu faptul că printre încercările lor s-ar găsi prea multe haiku-uri. Sub umbrela acestei smerite titulaturi, ferite de razele trufaşe ale soarelui, totuşi haiku-urile proliferează, precum supusele regelui Crypto după ploaie. Sau aşa cum din apa domolită a deltei se alege încet uscatul:

delta-mplinită –
plaurul scrie pe grind
cartea genezei

        Nici pilda greierului nu este străină acestei discrete modalităţi de a prelucra lumina dincolo de stingerea ei.

liniştea serii –
sub otavă greierul
toarce lumina

        Sursele de inspiraţie ale poemelor sînt mai curînd scenele din care prezenţa umană se mai păstrează doar sub aspectul unor vestigii:



sălaş părăsit –
ţurţurii din streaşină
stor la fereastră

ieruga seacă –
prin scocul morii slobod
şuieră vîntul



sau ale unei absenţe incerte, de moment, care glisează spre veşnicie:

dangăt de clopot –
pe laviţă ziarul
răsfoit de vînt

        Alte scene evocă aşteptarea. Aceea, devenită de mult ritual, a bătrînei care-şi aşteaptă răbdătoare şi cuviincioasă omul (plecat totdeauna cu treburi). Sau cea nerăbdătoare şi oarecum derutată a cîinelui care-l aşteaptă pe şcolarul plecat pentru prima oară atîta vreme:



pe masă vinul –
bătrîna la fereastră
privind poteca

primul clopoţel –
răpus de aşteptare
la poartă Azor



        Nu lipsesc însă nici poeme mai picante precum cel de mai jos:

cireşe coapte –
la adăpostul serii
sărind pîrleazul

în care alegoria copilului care fură cireşe este perfect placată pe a tînărului care sare pîrleazul pentru alte roade.

        În fine, o altă alegorie este cea a prefacerii amărăciunii vieţii în dulceaţa nostalgiei:

cireşul amar –
în cămara bunicii
numai  dulceaţă


* Ion Răşinaru, Ecoul clipei, micropoeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012