Soarele pe-un ciob

Soarele pe-un ciob

 Corneliu Traian Atanasiu

          Constantin Iliescu are predilecție pentru recuzita urbană a poemelor și pentru situațiile care mărturisesc aproape singure lucruri ciudate și hazlii:

reclamă gratis –

un căţel făcut covrig

la brutărie

rubrica pierderi –

cu ziarul în gură

un mic maidanez

Aproape singure, pentru că uneori înscenarea e ajutată și de alegerea unui cadru în care bateriile, care au cedat dinadins, mărturisesc un accident vascular: cățelușului i-a stat brusc, într-un spasm rugător, inima.

fără baterii –

cu lăbuţa întinsă

un căţel de pluş

          Un pic mai sărăcăcioasă, butaforia devine însă de-a dreptul întristătoare, dar și mai elocventă prin ceea ce lipsește:

restanţe la fisc –

în locul tabloului

doar o amprentă

sau mărturisește printr-o mișcare obsedantă insomnia incurabilă a celui țintuit la pat:

pendul în balans –

măturând tot tavanul

razele lunii

          Cînd în scenă intră și natura, ironia devine însă mai blajină și mai binevoitoare. Sperietoarea se bucură și ea de venirea cocorilor, frunzele veștede sînt recuperate ca recuzită pentru casele de modă, orașul supraîncălzit devine o infuzie de sezon:

se-ntorc cocorii –

fluturându-şi mâneca

sperietoarea

frunze veștede –

o colecție de toamnă

într-un toc cui

o ceaşcă de ceai –

căzând ploaia de vară

printre flori de tei

La alt nivel, contemplînd spectacolul meteo, răbufnirile grandioase ale stihiilor nestăvilite se împletesc aproape tandru cu faptele mărunte ale lucrurilor domestice:

concert nocturn –

dirijând fulgerele

felinarul de vânt

noapte cu viscol –

aprinzând mii de stele

becul de pe stâlp

          În schimb, gesturile umane încearcă să se plieze, cu înțelegere și cuviință, pe evoluția cosmică:

luna descrescând –

mama ridică mai mult

fitilul lămpii

oră târzie –

încrucişate-n poală

mâinile mamei

Deși, uneori, cele ce se întîmplă în lumea cea mare par atît de îngrijorătoare încît interferează cu și reușesc să modeleze fizionomia umană:

cutele frunţii -

mai încreţită luna

sub hula mării

          Cînd universul obiectelor înconjurătoare se restrînge auster la puținul celor de suflet, adunate laolaltă, ele palpită ca ținute sub surdină:

semnul de carte -

în  biblia bunicii

poză c-un soldat

Și, cuprinse de o fervoare reținută, vibrează la unison. Nu mai știi dacă poza, poate unica a bunicului, nu este doar o ilustrație la biblie.

          Această contaminare revine însă și în alte ipostaze de amploare cosmică. Lumea este boltită peste aria satului și, arînd, țăranul nu face decît să amestece iar și iar cerul cu pămîntul.

fierul plugului -

scos la lumina zilei

soarele pe-un ciob

Și cu rămășițele redate pămîntului de vechile generații. Deocamdată ele mai sînt date de pomană:

ochelarii noi –

cu haina bunicului

daţi de pomană

          Și cei vii rămîn aici să exploateze zi și noapte bogățiile lumii.

luna de argint -

haijinului novice

mină de aur

________

* Constantin Iliescu - Cercuri concentrice