Volumul de față este cel care
a cîștigat a doua ediție a concursului de debut al Grupului Ro Ku pe anul 2011. Ca și cîștigătoarea concursului din
2009, Livia Ciupav, Cezar Florin Ciobîcă și-a făcut debutul prin participarea
la concursul ROMANIAN KUKAI,
devenind ulterior unul din membrii și organizatorii concursului desfășurat peRomanian Haiku. În scurt timp, a
cîștigat nenumărate premii nu doar în concursurile din România ci și în cele
din afara țării.
Absolvent de filologie și
profesor de germană, Cezar promovează haiku-ul și prin susținerea unui cenaclu
școlar din rîndurile căruia s-au ridicat două eleve de certă valoare,
antrenate, alături de el, în competiții internaționale.
Fără să le epuizez, voi
enumera cîteva dintre calitățile pe care autorul le dovedește în poemele
acestui volum, virtuți care ne-au făcut, pe mine, pe Șerban Codrin și pe Dan
Doman, să-l declarăm cîștigătorul acestei ediții a concursului.
Înclinarea sa pentru haiku este probată de calitatea
observației: sensului promovat de o anume imagine, el îi găsește cu ușurință,
chiar la sursă, dublete, replici, ison. O casă-n
ruină este acompaniată perfect de o altă imagine aflată la fața locului: pe frânghia de rufe / numai volbura; în
vechea livadă este remarcat imediat
și ironic faptul că doar ciocănitorile
mai curăță pomii; de Ziua Eroilor - / pe vechiul câmp de luptă /
doar maci sângerii mai permit închipuirii să dea frîu liber emoției pios
amintitoare.
Pe de altă parte, autorul simte că ceea ce se întîmplă-n
natură interferează paradoxal, parcă dorind să-i fure sensurile, cu lumea omului. În Noaptea-Nvierii - / un cariu ia lumină din / nimbul lui Iisus sau, luînd pilda
sfîntă, tot în Noaptea-Nvierii - / din
insectar se-nalță / o gărgăriță. Aparent doar imitații, întîmplările sînt
pline de o mare taină.
Poeme care par să curgă de la sine trădează totuși o
abilă și complexă punere în scenă prin valorificarea jocului de cuvinte: vânt
printre sălcii - / mâțișorii zgreapțănă / Calea Lactee – vîntul clatină
crengile salciei care atinge cu amenții oglindirea în apă a Căii Robilor. O
elipsă elegantă dar ușor de suplinit
folosește aceeași oglindire doar subînțeleasă: câmpul cu orez– / stelele umplu spațiul
/ dintre răsaduri. Ființa
hibridă a mîțișorilor, coabitarea stelelor cu răsadurile sînt și ele fapte
pline de tîlc.
Jocurile de cuvinte sînt exploatate cu sucees și în alte
poeme, unde se simte că sînt prezente simultan și sensul propriu, și cel
figurat al cuvintelor: De Înălțare / dintr-un telefon mobil / Oda
bucuriei; Zi caniculară- / numai fata morgana / bate câmpii. Coincidențe
mirabile fac ca lumea să pară pătrunsă de semnificații nebănuite care o
înviorează și-i dau o altă consistență.
O altă resursă, cu multiple valențe aluzive, pe care
autorul știe să o abordeze cu talent este candoarea copilului: Inundație
– / băiatul meu îmi cere / să-i fac o arcă. Fapta lui Noe ne apare astfel
de-o ingenuitate la fel de paradoxală ca dorința fiului. Sau, îndeplinind în
joacă dorințele fiului, tatăl simte și o anume penitență liber consimțită: Ajun
de Florii- / mă costumez în măgar / pentru
fiul meu.
În multe poeme, situația-n sine spune mucalit totul: Pe malul mării – / un cerșetor / își înalță
/ castel de nisip; Teatru-n ruină -
/ seara ies la rampă / numai greierii; Haltă-n câmpie - / cântecul greierilor /
la clasa întâi. Doar cîteun cuvînt buclucaș smintește abia simițit, dar
aducîndu-i nuanța unui parfum aparte, sensul.
Și la fel de firești se dovedesc și minunile de zi cu zi:
Tunete-n amurg - / pe tarabă un harbuz /
se crapă-n două; După aversă - / găurile din asfalt / pline cu stele; Ploaie de
vară - / luna va răsări din nou / în puțul secat– există o intimă
comunicare între toate registrele firii, totul e să știi să o vezi, să te
bucuri de ea și să o împărtășești altora. La fel cum face, cu bucurie și
uimire, și fătul deja din pîntecul mamei: Tunete
în zori - / bebelușul nenăscut / dă din picioare.
Haiku-ul n-ar fi totuși haiku
dacă nu ar fi mai mereu la granița ironiei și ea este acolo unde natura se
întîlnește, cel mai adesea mailițios, cu omul: Breaking news- / toți
țânțarii se-adună / pe monitor;
Plajă de nudiști - / o femeie își scoate / chiar și peruca.
În spiritul zen este ca omul
să simtă și să exprime considerația și prețuirea față de ceea ce este pentru el
sacru: Bătrânul arcaș / pune deoparte
săgeata - / curcubeul. La fel de bine însă el poate rămîne mut în fața
irosirii faptelor și edificiilor umane : Vechiul
bastion - / doar sângele-voinicului / pe metereze.
Neîndoielnic, Cezar Florin
Ciobîcă este o voce cu un timbru aparte care-l cîștigă și-l cucerește pe
cititor.
Corneliu Traian Atanasiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu