Cu toate că haiku-ul l-a atras cu mulţi ani în urmă, că a
citit şi scris mult despre haiku, că a organizat concursuri de haiku, că a
editat numeroase cărţi de poeme în stil haiku, Corneliu Traian Atanasiu abia în
acest an publică prima carte de eseuri şi studii despre unul dintre cele mai
scurte poeme din lume.
Cartea cu titlul Mulcom
picurînd a apărut, în luna mai, la Editura PIM din Iaşi.
În primul capitol, intitulat Ce este haiku-ul, autorul precizează: „... în încercările de faţă
nu veţi găsi nici definiţii ale haiku-ului, pe cât de pedante, tot atît de
simpliste, şi nici reguli pentru a compune haiku pe care le prescriu felurite
publicaţii. Veţi putea însă să aruncaţi o privire în interiorul micului poem
observîndu-i resorturile intime care îl fac să fie viu şi plin de duh.” Sunt
tratate problemele legate de kigo, text, figuri de stil... Tematica nu e
tratată doar teoretic, ci sunt date şi foarte multe exemple. De altfel, o mare
parte din conţinutul capitolului este publicată pe Agonia, în diferite perioade,
şi diferite articole.
Capitolul al doilea, Interferenţe,
tratează legături, asemănări, apropieri între arii culturale care par ireconciliabile. Aici veţi
găsi: Divergenţe şi convergenţe între mentalitatea
poetului occidental şi al celui oriental, Taine şi tîlcuri, Patosul
lucrurilor, Prezentarea flegmatică,
Starea de spirit ironică, Hipocren şi haiku.
Capitolul Studii
tematice analizează modul în care se scrie haiku în ţara noastră, dat fiind
că activitatea e destul de vie, în special în ultimii douăzeci şi cinci de ani.
După părerea autorului, „ Merită, de asemenea, să fie discutate chestiuni
legate de structura şi tehnica haiku-ului cu aplicaţie la ceea ce s-a scris
pînă acum în limba română.”
Un capitol interesant este cel intitulat Cum am scris poemul. Corneliu Traian
Atanasiu notează: „Scrierea unui haiku poate fi o adevărată aventură, iar
mărturisirea autorului despre cele petrecute din momentul inspiraţiei pînă la
finalizarea poemului, poate fi de real folos celor care sînt mai fericiţi să
audă o poveste vie decît să bîiguiască reguli zaharisite şi sfoiegite
perpetuate oral de cei care le-ar fi auzit şi ei de la alţii.”
Şi capitolul Poeme
comentate este util unui cititor de haiku, dar şi unei persoane care încearcă
să înţeleagă sau chiar să scrie haiku. Autorul notează: „Comentarea unui poem
este în primul rînd dovada faptului că l-ai înţeles, că i-ai surprins acel
resort intim care-i asigură originalitatea şi că doreşti să împărtăşeşti şi
altuia bucuria ta. Cel care vrea să înveţe ce este haiku-ul o poate face cel
mai lesne citind comentarii. Nu comentarii pedante şi savante, ci interpretări
mai curînd subiective şi impresioniste care să mărturisească conlucrarea comentatorului
la înfiriparea sensului, calea aparte pe care el a ajuns la miezul poemului şi pe
care o poate povesti şi altuia. / Un comentariu bun în acest sens este citire asistată.
Îndrumare şi încurajare a cititorului să aibă încredere în capacitatea sa de a
căuta şi găsi singur drumul pe care sensul i se poate dezvălui dacă pleacă de
la experienţa sa.”
Răsfoind cartea, am înţeles de ce nu s-a grăbit Corneliu
să debuteze. Această lucrare de dimensiuni apreciabile, 266 de pagini, a fost
scrisă în mai mulţi ani, dar a adunat în ea tot ceea ce e important să ştie un
poet care scrie haiku, tot ce e necesar pentru a înţelege un poem de mici
dimensiuni, care adună esenţa dintr-o situaţie, dintr-un eveniment. Materialul
este bine structurat, ideile sunt exemplificate cu poeme sau versuri ale
autorului lucrării sau ale unor poeţi, volumul mare de selecţie şi sortare este
o dovadă a muncii depuse de autorul cărţii, muncă făcută cu seriozitate şi
foarte multă răbdare, meticulozitate chiar. Omul, scriitorul Corneliu Traian Atanasiu, a luat ceva din calităţile
haiku-ului. A avut, totuşi, un fond pe care haiku-ul s-a pliat.
Sper că v-am
provocat, măcar pe unii, să citiţi cartea Mulcom
picurînd, mai ales că şi coperta e realizată de o artistă atrasă de haiku,
Lavana Kray.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu