Prin iarnă, notam undeva că, după contorul Good Counter, ROMANIAN KUKAI avea o medie de 3000 vizitatori pe lună. Astăzi depăşim deja 4700 (23840:5). Nu-i de mirare că ne găsesc şi persoane cu preocupări şi realizări care se apropie prin afinităţi de domeniul haiku-ului. Lui Mircea Albu i-a plăcut să vadă şi să fotografieze lemnul, nodurile lui şi ceea ce anumite configuraţii ale lor păreau să spună fiinţei contemplative. Rezultatul acestei pasiuni este albumul pe care îl semnalăm mai jos. Ocazie cu care îi mulţumim autorului care ne-a oferit cîteva volume pentru a le oferi ca premii la concursul nostru.
*
Pentru Mircea Albu - fotograful artist, zamislirea de imagini din lumina - fotografia este fara indoiala un mod de a fi intr-o viziune proprie, originala care s-a implinit si prin mari succese in tara si peste hotare.
Creatia sa ce se cifreaza la mii de imagini are eclatanta adevarului surprins clipa de clipa in varii ipostaze ale naturii si existentei. Ceea ce singularizeaza aceasta vasta creatie realizata in mai bine de trei decenii de travaliu fotografic autentic este o ardenta traire spirituala ce confera imaginilor sale o vibratie anume, pretioasa, o secventializare, o structurare a formei, dar si alegerea modularii cromatice in evidentierea energiei luminii in acest volum, SEMNE IN LEMNE, Mircea Albu isi dezvaluie o fata ascunsa care ne permite sa surprindem intreaga gama a trairilor artistice in preajma a ceea ce multora dintre noi li se pare apropiat uneori chiar similar - destinul copacului, al padurii, al intregii naturi.
Aceasta apropiere de destin pare a fi o aluzie la unele discipline spirituale, antroposofice in care copacul este asemeni omului, imaginile dedicate lemnului, si intr-un sens mai larg padurii, devin metafore.
Imaginile sale - elogiu al lemnului - clamari metaforice ale unor stari de intensa spiritualizare in declansare, apartin prin secventializare secolului nostru, dar sint in acelasi timp prin emblemele - esenta, vechi de cind lumea.
Confruntarea cu sine, lupta intre Bine si Rau, nostalgia chemarii paradisiace, Iubirea si Moartea antrenata intr-o perpetua opozitie, Speranta si Adevarul sint straluminari de intelegere, de benefica si autentica traire inteleapta ce se deslusesc in viziunea artistului.
Rind pe rind sint zamislite printr-o electiva alegere a imaginilor himere ale lemnului conform conceptiei artistului fotograf ca: fotografia este o modalitate de a opri timpul si totodata de a scrie cu lumina istoria clipei. . . in fiecare lemn/ sta un semn/ care-si asteapta descifrarea.
Apar cu fiecare frintura de lemn fotografiat ingeri ai padurii - ca inima a bradului, sau ca urechi ale frunzei, ce permite trecerea spre alt tarim.
Intruchiparea in lemn ce tine pe Ana si copilul in chingi sub vointa lui Manole creeaza in imaginea fotografica prin modulari spectaculoase ale fibrelor, ideea sacrificiului. Alaturarea imaginii pasarii mistuite de foc, dar renascute – Phoenix cu aceea a Semnului vietii - bob - fata contorsionata ca insasi existenta, blind si crincen in acelasi timp ne ofera o intelegere mai clara asupra orizontului artistului.
Tenebrele, asemeni unei fiare din fibre de lemn, groaza in fata stihiilor dezlantuite poate fi un pandant al Furtunii de ginduri, ca un ochi intredeschis intr-o mare de valuri din fibra - toate metafore revelatorii iscate din cercetarea inspirata a copacului.
Metaforele sale revelatorii mai surprind Jocul cu soarta, incifrat in ridurile lemnului, un Strigat si mai ales chipuri ale tristetei, ale gindului, ale sufletului, ale lacrimei. . .
Esentele continua descoperind in lemn anotimpurile, casa, biserica, crucea, speranta. Si uneori Ascunzindu-te/ dupa noi/nu stii niciodata/ ce este de partea cealalta, cum zice artistul, prezentindu-si chipul in oglinda, imagine asemeni unui autoportret, deformat poate de gindurile proprii.
Grave aparent simple adevarate embleme de contopire cu marile adevaruri existentiale, prin inspirata originalitate a demersului fotografic, se supun unei coerente ce frizeaza autoritatea happening-ului, dar care sensibilizeaza, antreneaza fantezia amintindu-ne de cuvintele brincusiene: simplitatea este complexitate rezolvata.
Impresioneaza in aceasta creatie nu numai inzestrarea de exceptie a artistului, ci si bucuria in travaliul fotografic, in descoperirea de sine a trairii integrale, constient fiind de esenta si fragilitatea sa ca om si artist, avind puterea de a iubi toate zilele ca pe o singura zi.
Dr. Alexandra RUS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu