Umbre în Lumina/ Shades in Light, antologie de haibun, cuvînt înainte (Calea spre interior) de Vasile Moldovan, editie bilingvă română engleză, editori: Magdalena Dale, Ana Ruse, Laura Văceanu, Editura Boldas, Constanta, 2007, 96 p.
Prima antologie de haibun apărută în România reuneste 33 de autori, români (Cornelia Atanasiu, Corneliu Atanasiu, Nicolae Atanasiu, Jules Cohn Botea, Ioana Bud, Marius Chelaru, Serban Codrin, Magdalena Dale, Emilia Dumitrescu, Adina Enăchescu, Ion Faiter, Petre Fluerasu, Ion Găbudean, Florin Grigoriu, Stela Moise, Vasile Moldovan, Alexandra Flora Munteanu, Radu Patrichi, Alexandru Pătrulescu, Dumitru Radu, Ana Ruse, Cristina Rusu, Constantin Stroe, Mircea Teculescu, Maria Tirenescu, Ana Udrea, Laura Văceanu) si străini (Angelee Deodhar, Mohamed Frakfruddin, Bruce Ross, Zinovy Vayman, Quendryth Young).
Reamintim, după traditie, Matsuo Bashō este creditat cu crearea genului haibun, cînd a scris, în 1690, unui prieten o scrisoare – despre o etapă din viata sa, cînd a locuit cîteva luni pe o colină de pe tărmul de sud al lacului Biwa, la est de Kyoto. Scrisoarea, intitulată Genjūan no ki, încheiată cu un haiku, a fost tradusă în Occident cu diverse titluri, ca An Account of unreal Dwelling, The Hut of the Phantom Dwelling, A Record of Genjūan, Record of the Phantom s.a. Textul a fost inclus în colectia The Monkeys Raincoat, publicată în 1691.
Si pentru haibun, ca si la haiku, lucrurile nu au rămas imuabile. Nobuyuki Yuasa scria (Blithe Spirit,vol. 10, nr. 3, sept. 2000) că azi „haibun înseamnă orice tip de scriere despre orice subiect, atîta timp cît este scrisă în spiritul haiku.” Adăuga că natura haibunului este „în functie de ce întelegeti prin spiritul haiku”. S-a admis, în timp, că varietatea, modul diferit de a accepta/ a scrie haibun sînt definitorii si de dorit, dar, ca si în cazul altor gemuri poetice japoneze, nu trebuie uitate regulile (numite de multi mai curînd „restrictii”) care, în timp, au comportat discutii diverse. În linii mari, s-a căzut de acord că un haibun este o combinatie/ îmbinare între „haiku si secventele de proză haiku”, că modul în care cele două se îmbină dau forta textului; dacă secventele de proză sînt menite să faciliteze, adîncească întelesurile poemului, poemele trebuie să confere o mai mare „energie” (Nobuyuki Yuasa) prozei.
Azi se scrie haibun altfel fată de vremea Basho. Si genul haibun, părăsind Japonia, a suportat unele modificări de perceptie/ conceptie. Ca si la haiku, sînt varii discutii, de la sustinerea a ceea ce era acesta initial, pînă la acceptarea discutării/ modificării unor reguli, acceptarea sau nu a păstrării verbului mai ales la timpul prezent, lungimea totală a textului, numărul de poeme din haibun s.a.. Un autor prezent în această antologie, Bruce Ross (în textul numit North American Versions of Haiku, publicat în Modern Haiku, Winter-Spring 1997) scria că în haibun „sintaxa este dominată de imagistică”. Analizînd ce scria Paul Conneally (fost editor la sectiunea haibun al World Haiku Review), conchidem că gemul haibun în engleză îsi are propria definitie/ propriul drum, desigur în legătură cu ce înseamnă în japoneză. Unii cred că trebuie păstrată tenta umoristică care definea haikai, altii admit si alte variante.
Dealtfel, în cuvîntul său înainte, Vasile Moldovan face un scurt istoric al acestui gen, arată cîtiva din pasii pe care i-a făcut în lume (cu pătrunderea pe internet) si, mai ales, în România.
Este evidentă varietatea/ mobilitatea în timp, functie de loc/ limbă (păstrîndu-se parte din elementele definitorii/ linia traditională, într-o formă sau alta), a genului haibun.
În felul ei, si această antologie ilustrează acest fapt. Sînt haibunuri cu 1, 2 si 3 poeme haiku inserate, în diferite locuri din text. Unele texte sînt scurte, cu un poem (Serban Codrin, Angelee Deodhar, Ion Găbudean s.a.), altele medii, altele mai lungi. Interesant este modul în care aleg autorii să accepte sau nu unele reguli/ maniera de a scrie haibun – mă refer, de pildă, la timpul verbelor, scurtimea/ lungimea propozitiilor, felul în care este redat (mai mult sau mai putin) elementul aluziv. Temele/ subiectele alese sînt si ele variate, de la diverse stări de spirit la amintiri, secvente de viată, impresii de călătorie (Jules Cohn Botea), imagini sau chiar secvente de o anvergură mai largă, dar redate mai mult sau mai putin concis, sau un mixtum compositum care cuprinde si aspecte de cvasi-dizertatie teoretică (Cornelia Atanasiu) ori paralele între locuri si stări diferite (Nicolae Atanasiu) s.a..
Dincolo de posibilele aspecte asupra cărora mai trebuie muncit (mare parte tinînd de aspecte tehnice care pot fi remediate), cred că aparitia unei astfel de antologii la noi, relevînd nu doar diversitatea de stiluri/ opinii, moduri de a întelege/ practica acest gen de creatie, este un fapt pozitiv.
Revista Poezia. ANUL XIV Nr. 4(46)IARNA 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu