Survolând
pădiile sau survolând poezia?
Șerban Codrin
Am citit cu atenţie până la încântare Survolând
păpădiile, o antologie specială realizată de Corneliu Traian Atanasiu, care
prezintă probe, a câta oară, de competenţă evoluată şi de infinită răbdare.
Dincolo de cultura poetică superioară pe care o posedă, Corneliu este, în sine,
un poet important, de multe ori subtil până la obscuritate, un maestru capabil
să îndrume, să iniţieze fără să îţi dai seama de prezenţa îndrumării şi de profunzimea
iniţierii.
În definitiv, ce cuprinde micul şi
elegantul volum, încăpător în buzunarul de la piept al unei cămăşi? Câteva zeci
de scurte comentarii la poeme scurte, haiku de un autor sau altul. În general,
aceştia s-au făcut remarcaţi la concursurile, Kukai, săptămânale şi lunare, pe
internet, de vreo cinsprezece ani încoace fără întrerupere, toate patronate de
Corneliu. Din sutele de aspiranţi au mai rămas relativ puţini, dar creativi,
perseverenţi, creatori de texte capabile să suporte exigenţele celor mai
contondente comentarii. Încă un fapt, notoriu, cred, de remarcat. Aflat,
regizoral, îndărătul cortinei, Corneliu a urmărit/urmăreşte în aşa fel
concursurile, posedă acest talent, încât este capabil să descopere sămânţa de
aur dintr-un text sau altul, aşa că patrimoniul său selectat în ani şi ani
începe să capete consistenţă şi să arate cu degetul spre capodopere. Câţiva
autori supravieţuiesc dintre mai vechile eforturi de la începutul secolului XXI,
îndeosebi doi poeţi de mare suprafaţă ideatică şi iniţiere preeminentă, ajunşi
la rang de maeştri incontestabili, Eduard Ţară şi Cezar Florin Ciobîcă. Îi
urmează îndeaproape sau mai departe, în primul rând, ironicul Iulian Dămăcuş, mai
apoi Valeria Tamaş, Argentina Stanciu, Ana Urma, Maria Tirenescu, Rodica Calotă.
Alţii sunt aduşi în lumina poeziei zen prin subtilitatea şi susţinerea discretă
a maestrului Corneliu Traian Atanasiu, de-ar fi să enumăr, cu pericolul de a fi
incomplet şi părtinitor, pe uimitoarele Lavana Kray şi Clara Toma, repet,
surprinzător de talentatele, apoi pe Ion Cuzuioc, Claudia Ramona Codău, Vasile
Conioşi Mesteşanu, Luminiţa Ignea, Constantin
Iliescu, Carmen Iordan, Cristina Monica Moldoveanu, şi nu mă opresc
aici... Am citit texte inspirate, scrise de Mircea Moldovanu, Tania Gogan,
Carmen Iordan, Dan Iulian... Iată autori în deplin efort de a-şi scrie poemele,
unul câte unul, pe o cale extrem de complicată, anevoioasă, unde dezertările,
înfrângerile, lipsa de perseverenţă umilă, zilnică sunt numeroase, iar
alpiniştii din vârf sunt îndeajuns de socotit cu un deget, două, trei...
De multă vreme am remarcat un fapt şi
am acum prilejul să mă felicit că am intuit corect, deci nu m-am înşelat.
Maestrul Corneliu Traian Atanasiu este cel mai capabil comentator de haiku din
arealul poeziei zen româneşti, în stare, fără simulacre estetizante sau fals
ideatice, că creeze acea fuziune subtilă dintre textul poetic selectat şi
pătrunderea în universul sugestiv. Fiecare din comentarii se redimensionează
prin „decojirea” strat cu strat, ca a unui infim organism sub lupele
microscopului. Dintr-odată, poemul supraselectat de talentul maestrului capătă
alte dimensini, cu mult mărite şi revelatoare, un fel de haibunuri cu doi
autori, unde primul propune poezia, celelalt îi cercetează, îi descoperă
multitudini de sensuri, îi luminează pe părţi şi în întregime universul. Câte
stele vedem noaptea pe cer? Unii le numără. Corneliu Traian Atanasiu este un
adevărat Telescop Spaţial Hubble (TSH), în cazul nostru special CTA, şi vede totul,
inclusiv nevăzutul.
Dacă doriţi să vă lămuriţi până unde a
ajuns, la ce cotă, poezia zen românească, vă rog să studiaţi, nu să citiţi,
acest uimitor Survolând păpădiile de avioane vulgar materialiste,
belicoase, unde vă veţi întâlni cu aştri strălucitori, cu aştri în curs de
formare, în orice caz, cu aştri poetici demni de admirat pentru uimitoarele
subtilităţi, greu de întrevăzut, mai greu de înţeles şi mai greu de acceptat,
însă aceasta este puterea secretă a poeiei, aparent să propună extrem de puţin
în şaptesprezece silabe şi o pauză de sens, însă, pur şi simplu, cu tendinţă să
sugereze infinitul devenit concret prin comentarii de înaltă inteligenţă.
La un loc, acest volum este de primul
raft pentru cine caută profunzimile artelor poetice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu