MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDOTĂCERII

MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDOTĂCERII

Volumul ROIUL DE STELE (Ed.Rafet, 2015; traducerea în limba engleză Frăţilă Sergiu- Marius; traducere în limba franceză Chifu Ecaterina), semnat de  Genovel-Florentin Frăţilă şochează plăcut şi răsfaţă copios pe iubitorii de haiku-uri.

Precizăm că este a doua carte aşteptată de noi, după  debutul încununat de succes cu PICURI DE ROUĂ (Editura RAFET, 2012).

Am făcut iniţial, mai sus, două aprecieri despre carte; prima este „şochează plăcut” şi se referă la cititorii care nu s-au întâlnit până acum cu tipul de poezie haiku; a doua afirmaţie, „răsfaţă copios”  are în vedere deliciul revelaţiei produse în timpul lecturii făcute de cititorii familiarizaţi  cu poezia de tipul mai sus numit.

Referinţele noastre asupra poemelor prezen-te în volumul de care ne ocupăm ambiţionează să argumenteze afirmaţiile de mai sus care pot părea unora exagerate.

Poemul cu care se deschide cartea stă sub semnul atmosferei edenice:

                    bat clopotele-

                    prin pâlcul de ghiocei

                    zefirul serii

                                          (p.2)

Senzaţiile produse de către cele trei versuri sunt de-a dreptul surprinzătoare. În primul vers, sunetele clopotelor au darul de a intra în rezonanţă cu armonia universală. Doar prin două cuvinte încărcate de adânci semnificaţii, în cadrul unui enunţ simplu (fiind şi prima parte a poemului), se creează atmosfera stenică a păcii lăuntrice. Partea a doua din poem are ca simbol central „ghiocelul”, folosit la plural, marcă impusă de  substantivul colectiv „ pâlcul”. Nicio complicaţie nu împietează energiiile estetice declanşate; împletirea senzaţiilor auditive cu acelea vizuale, domină în neîngrădită libertate atmosfera întregii poezii.

Cu această piesă poetică autorul ne introduce în sanctuarul temei predilecte viu abordată în  volum: marea şi sacra grădină a Ziditorului, NATURA.

Vom observa că pe parcursul întegii cărţi se creează o splendidă feerie a anotimpurilor pe calea unei conciziuni severe. Primăvara este înveş-mântată într-un vitalism tonic, vara respiră solemnitate, jubilaţie sobră; toamna e triumfală, dar, în ciuda accentelor de tristeţe melancolică, nu ne deprimă; cu iarna se întâmplă altceva: atmosfera hibernală este copleşită de oceanul zăpezii, sugerând ca salvare biblica Arcă a lui Noe.

Splendida panoramă a celor patru anotim-puri ne presără totuşi în suflet fiorul pricinuit de  marea, implacabila TRECERE.

Mai întâi, ne vom opri asupra oglindirii farmecului degajat de primăvară. Cu încântare, constatăm virtuozitatea poetului care sugerează inedite ipostaze  ale anotimpului trezirii la viaţă. La început, este redată presimţirea sosirii primă-verii prin semne discrete:

zvon de schimbare-

primăvara pândeşte

ascunsă-n muguri

                    (p.5 )

Apoi - triumful anotimpului floral este exprimat brusc şi pătrunzător, nu sub pavăza zeului RA(soarelui), ci prin imaginea olfactivă sub protecţie selenară:

flori de liliac-

luna plină pluteşte

peste miresme

                     (p.8 )

O adevărată ODĂ A BUCURIEI pătrunde văzduhul, iscând sentimentele de insolită satisfac-ţie a trezirii la viaţă. Sunt simţite cu maximă inten-sitate de către adolescenţii surâzători şi neliniştiţi:

Florar generos-

în preajma liceului

numai mlădiţe

                        (p. 10)

Cu aceeaşi bucurie a biruito-rului întâmpină mama-izvor al vieţii umane- puzderia florilor, conştientă de trecerea timpului care a marcat-o:

mălini înfloriţi –

mama îşi aranjează

părul din tâmple

                                            (p.7 )

Tabloul toamnei nu e mai puţin captivant, însă este învăluit de marama nostalgiei. Cu toate acestea, peisajul autumnal se lasă înviorat de miresmele îndumnezeite ale reginei florilor de sezon, CRIZANTEMA. Instantaneu se declanşează prinosul de iubire candidă, doamna florilor deve-nind barometrul erosului tăinuit în pieptul fiinţelor cugetătoare:

petale în vânt - 

barometru iubirii

o crizantemă

                    (p.78)

O altă filă a calendarului, alt anotimp, acela în care timpul zace sub albul tutelar al zăpezii. Totul este o imensă mirare în trupul unei dulci interogaţii:

ochii miraţi la geam –

oare cine a glazurat

cu alb copacii?

                    (p.100 )

Dar peste aripa contemplaţiei cuprinzând întreg tabloul teluric se aşterne deodată spectacolul iernii care capătă accente apocaliptice:

sfârşitul lumii –

un troian de zăpadă

peste colibă

                     (p. 102)

Prezenţa omului umanizează tabloul, speran-

ţele încolţesc, vin zile de moină. Tensiunea emoţională descreşte:

zile de moină –

omului de zăpadă

i se scurg ochii

                     (p.103 )

   Sunt semne că nimic nu este veşnic pe pământ; ciclul succesiunii anotimpurilor se înche-ie; din nou primăvara bate la uşă, urmează un alt început:

un alt început –

printre nămeţii murdari

apar ghiocei

                     (p.104 )

După misterioasa revelaţie a unei naturii surprinse în diferite ipostaze, volumul ROIUL DE STELE ne frapează prin surprinzătoarea  capaci-tate de a reliefa poetic o diversitate de aspecte. Meritul lui Genovel–Florentin Frăţilă este că punctează inspirat şi alte aspecte ale vieţii telurice, ajungând la un moment dat să ilustreze poetic o corespondenţă între două planuri fundamentale: trăirile extatice de pe pământ iscă discrete trimiteri la elementele  cosmice.

Din păcate, nu putem detalia modul în care se reflectă viziunea autorului în versurile haiku-urilor prezente în carte.  Ne limităm  doar la câteva care piese poetice capabile  să emoţioneze  în  mod

deosebit.

Astfel, durerea discretă a despărţirilor are o rezonanţă aparte:

peronul pustiu –

printre pietre de pavaj

a crescut iarba

                    (p.25 )

sau

trenul de noapte –

pe peron o eşarfă

mototolită

                     (p.48)

Alt nucleu tematic îl constituie singurătatea, boală eternă mai ales a omului pesimist. Definiţie? Nu. Mai degrabă contrasingurătatea:

singurătate –

discret la fereastră bat

razele lunii

                     (p. 67)

Eflufii de cauzalitate cu o admirabilă inducţie lirică ne oferă alt haiku:

singurătate –

puii au zburat din cuib

mult prea departe

                             (p.88 )

Semnatarul volumului probează şi un acut simţ al realităţii din societatea contemporană, realitate pe care n-o ignoră, n-o stropeşte cu apa de trandafiri a mistificării. Da, suferim, în jurul nostru se petrec drame, sunt cerşetori ignoranţi... Există destine polarizate, lumi paralele: una a mizeriei, a suferinţei şi a morţii; alta unde străluceşte opulen-ţa. Poetul prezintă cu spontană originalitate şi subtilă ironie acest aspect:

lumi paralele –

un cerşetor priveşte

balul vienez

                    (p.96 )

Referindu-ne la registrul tematic, aminteam de modalitatea în care trăirile extatice de pe pământ iscă discrete trimiteri la elementele  cosmice:

teii înfloriţi –

mult mai aproape pare

roiul de stele

                    (p.19 )

Acest poem nu suportă comentariu, fiindcă, oricare ar fi el, i-ar spulbera nimbul.

Credem că sintagma din al treilea vers, prin adâncile conotaţii, a fost inspirat aleasă ca titlu pentru volumul în discuţie.

Deoarece   am   numit acest  Cuvânt înainte

MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDO-TĂCERII, dorim să facem câteva precizări persuasive.

Este într-adevăr uimitor faptul că realizând o severă economie de mijloace prin care se realizează expresivitatea poetică, poemele haiku reuşesc să producă revelaţii estetice (unele chiar uimitoare) în simţirea cititorului.

În ce constă misterul? Simplu. În numai trei versuri (17 silabe în total) se conturează un univers al lumii interioare şi exterioare receptorului. Nu există o tăcere în sânul haiku-ului, ci un freamăt de răscolire, chiar şi când există imagini contempla-tive. De aceea am spus PSEUDOTĂCERE şi nu TĂCERE. Ne întrebăm cum e posibil?

Vei fi de acord cu mine, iubite cititor, că există o taină din care izvorăşte minunea. Nu degeaba s-a spus „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”(Sfânta Evanghelie după Ioan, cap.I)

Meritul incontestabil al poetului, printre celalte, constă în harul de a asigura consistenţă expresivă fiecărui cuvânt, în cadrul unor sintagme care devin enunţuri eliptice, cuvinte conţinând o tensiune sugestivă aparte, fără podoabe stilistice.

Întreg volumul se distinge prin naturaleţe, e-

chilibru emoţional, originalitate în abordarea teme-lor incitante. Eul liric nu-şi face simţită prezenţa, stă în spatele stihurilor, ca un abil dirijor, dând posibilitatea puţinelor vocabule să-l interpreteze. Este un spectacol seducător.

Aceste virtuţi cu care este înzestrat semna-tarul volumului ROIUL DE STELE  l-au făcut demn de aprecieri.  Premiile şi diplomele primite, prezenţa în diferite antologii(a se vedea p....), după lansarea primului volum, sunt o confirmare a talen-tului cu care  poetul Genovel –Florentin Frăţilă a fost înzestrat.

Avem convingerea că viitoarele volume îl vor situa printre valoroşii creatori de haiku.

                                              Traian Gh.Cristea

                                                  Râmnicu Sărat 13 nov. 2014