Cireşul amar

Cireşul amar

Corneliu Traian Atanasiu

        Cu modestie, Ion Răşinaru îşi subintitulează micuţa plachetă* de 72 de pagini, format A6, publicată la Editura Grinta, Cluj-Napoca, micropoeme. Este modul obişnuit al autorilor severi cu sine de a nu se împăuna cu faptul că printre încercările lor s-ar găsi prea multe haiku-uri. Sub umbrela acestei smerite titulaturi, ferite de razele trufaşe ale soarelui, totuşi haiku-urile proliferează, precum supusele regelui Crypto după ploaie. Sau aşa cum din apa domolită a deltei se alege încet uscatul:

delta-mplinită –

plaurul scrie pe grind

cartea genezei

        Nici pilda greierului nu este străină acestei discrete modalităţi de a prelucra lumina dincolo de stingerea ei.

liniştea serii –

sub otavă greierul

toarce lumina

        Sursele de inspiraţie ale poemelor sînt mai curînd scenele din care prezenţa umană se mai păstrează doar sub aspectul unor vestigii:

sălaş părăsit –

ţurţurii din streaşină

stor la fereastră

ieruga seacă –

prin scocul morii slobod

şuieră vîntul

sau ale unei absenţe incerte, de moment, care glisează spre veşnicie:

dangăt de clopot –

pe laviţă ziarul

răsfoit de vînt

        Alte scene evocă aşteptarea. Aceea, devenită de mult ritual, a bătrînei care-şi aşteaptă răbdătoare şi cuviincioasă omul (plecat totdeauna cu treburi). Sau cea nerăbdătoare şi oarecum derutată a cîinelui care-l aşteaptă pe şcolarul plecat pentru prima oară atîta vreme:

pe masă vinul –

bătrîna la fereastră

privind poteca

primul clopoţel –

răpus de aşteptare

la poartă Azor

        Nu lipsesc însă nici poeme mai picante precum cel de mai jos:

cireşe coapte –

la adăpostul serii

sărind pîrleazul

în care alegoria copilului care fură cireşe este perfect placată pe a tînărului care sare pîrleazul pentru alte roade.

        În fine, o altă alegorie este cea a prefacerii amărăciunii vieţii în dulceaţa nostalgiei:

cireşul amar –

în cămara bunicii

numai  dulceaţă

* Ion Răşinaru, Ecoul clipei, micropoeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012