în timp ce nori veghează şi grâne se coc

Corneliu Traian Atanasiu

Cu titlul Haiku, editura Limes din Cluj, al cărei director este Mircea Petean, şi el autor de haiku, publică o plachetă de numai 60 de pagini cu poeme ale lui Herman Van Rompuy. Poemele sînt traduse din limba neerlandeză, limba locuitorilor din Flandra, regiunea nordică a Belgiei, de Constantin Abăluţă şi Jan H. Mysjkin.

Autorul este mai cunoscut pentru activitatea sa politică, fiind ministru, vice-prim ministru şi prim ministru al Belgiei între 1993 şi 2008. Din 2009 a fost ales preşedinte al Consiliului European al şefilor de state şi de guverne. A făcut studii de filosofie şi de ştiinţe economice la universitatea din Leuven şi a publicat mai multe volume de consideraţii politice sau de meditaţii personale.

În cuvîntul înainte al volumului, Herman Van Rompuy mărturiseşte că atracţia sa pentru haiku se datorează atenţiei speciale pe care acest gen de poem o acordă prospeţimii naturii ca repetiţie şi schimbare în opoziţie cu agitaţia oarecum haotică a lumii contemporane a omului, oferindu-i acestuia un sprijin spiritual. Scurtimea lui este ideală pentru omul extrem de ocupat din zilele noastre.

Volumul grupează poemele pe patru cicluri: Anotimpuri, Momente, Aici şi altunde, Pe drum, marcînd astfel temele cele mai uzuale ale haiku-ului. Fiecare poem este prezent în limba originară şi în traducere în limba română.

Poemele focalizează pe un detaliu sau un gest care – hop! – te teleportează unde nu crezi:

Ţopăind de zor,

pasăre prin iarbă, hop

în miezul verii.

Vară de vis:

sub prisoselnic soare

să tot prânzeşti.

Din nenumărate astfel de amănunte, prin aportul lor cumulat, pe nesimţite, vremea trece de la anotimp la anotimp, determinîndu-l pe cititor să fie una cu ele.

Gerul împietrind

şleaurile potecii.

Mîine iar dezgheţ.

Se apropie un ciclist.

Hulubi ţâşnesc din lan.

Freamăt de aripi.

Momentele schimbării risipitoare prin generoasa lor repetiţie sau întîmplările neaşteptate în spontaneitatea lor vie dau scurgerii, altfel neiertătoare a timpului, un farmec aparte şi o constantă seducţie.

Valuri se sparg

alb spumegând la ţărm.

Calm lucrez mai departe.

Gotic recules

castelul se zgâieşte

la larma noastră.

Ritmurile naturii şi lucrurilor sînt mai mereu altele decît cele ale firii noastre mult prea labile, dar ele ne dau o pildă, ne acompaniază, ne domolesc sau ne stimulează, ne mustră sau ne dau de ruşine.

Prieten în comă

în timp ce nori veghează

şi grâne se coc.

Tu m-ai învăţat

esenţa lucrurilor:

trăieşti, adică dai.

Dar lucrul cel mai important rămîne acesta: prin contemplarea lumii resimţi echilibrul său intrinsec care compensează tot răul. Esenţa a toate este generozitatea dedicării.

Căci, spune autorul în încheierea cuvîntului său înainte, haiku-ul este o formă poetică, dar şi un mod de a trăi care ne ameliorează fiinţa umană.