O antologie de autor

E plin de petale paharul uitat...*

Corneliu Traian Atanasiu

Iulian Dămăcuş face parte din generaţia autorilor de haiku care, din motive, poate diverse, doar de ei ştiute, dau impresia că şi-au încheiat conturile cu haiku-ul. Unii au făcut-o fără să o declare, alţii au publicat ca semn de hotar cîte un volum antologic. Volumul de faţă, E plin de petale paharul uitat..., subintitulat antologie de autor, mărturiseşte şi el această finalizare, sperăm doar de etapă. În doar 60 de pagini sînt adunate poeme haiku şi senryu (grupate pe cele patru anotimpuri canonice), tanka, precum şi alte genuri scrise în colaborare: tanrenga, renga şi rengay, alături de cîteva notiţe despre volumele şi articolele despre haiku publicate de autor, încheind cu titlurile cîtorva articole cu opinii ale altora despre poemele sale. (titlurile volumelor de poezie de factură niponă publicate de autor le găsiţi mai jos**)

Chiar titlul volumului pare să sublinieze, într-un anume fel împăcat, soarta haiku-ului, deloc nepotrivită genului: petalele s-au tot scuturat încet şi nebăgate de seamă pînă ce, neaşteptat, au umplut un pahar... şi el neglijat, părăsit într-un loc mai puţin umblat. Să le păstrezi? Sau să goleşti paharul, reintegrîndu-le circuitului firesc al materiei aproape moarte? Şi unde şi-ar avea ele locul altundeva decît în paharul prăfuit, din moment ce în noul dulap – / gutuile bunicii / par stinghere? Poate doar în tindă - / (unde) luna doarme / pe rîşniţa veche.

Rod spontan al unor impresii acute sau al unor observaţii versate, petalele veştede, cu toată muţenia lor, par să implore umil:

În gara veche

doar o reclamă –

Ia-mă cu tine!

Delicateţea petalelor nu este însă doar o graţie debilă, există înscrisă în structura lor o anume dificultate asumată, un gen de supleţe a harului efemeridelor. Poate asta este şi revanşa naturii neglijate asupra vanităţii ştiinţei umane: Privind pe geam – / savantul descoperă / zborul buburuzei. Ce este oare înscris pe aceste petale? Ce taine care nu pot fi descoperite în laborator?

Gesturi de candoare invincibilă: fetiţa infirmă / dă şi ea fuga / după porumbei, tensiunea unei surprize care nu se destinde decît printr-o bruscă şi paradoxală transfigurare: un fluture pe covor - / căţeii de pluş / gata să latre, aşteptări care aşteaptă un tainic semn de plecare: aeroport - / gata să-şi ia zborul / păpădiile sau chiar momente în care o simplă adiere reuşeşte să schimbe zodia: vîntul întoarce pe furiş / o filă din cartea / ursitoarei.

Dacă ştii cum să-ţi găseşti aşezarea cea bună, totul poate deveni dintr-o dată, fără să-şi piardă în niciun fel firescul, de-a dreptul fabulos: cum stau pe prispă - / îmi odihnesc mîinile / pe Carul Mare. Dar pentru asta trebuie să ai în tine acea perspectivă a unui spirit şugubăţ, care vede în faptele lumii o mulţime de şotii (din cele mai serioase):

Stîlp de telegraf –

un păianjen încurcă

circuitele

Şi azi amicii

pun ţara la cale –

sîsîit de sifon

Cu un mic surîs, poţi scăpa şi de marile angoase: beţivu-i vesel - / venind spre casă / a găsit altă minciună. Şi, într-un fel, cu un zîmbet empatic, poţi înţelege totul: pe balega uscată / doi cărăbuşi - / iubirea n-are margini! Şi-ţi poţi lua, simbolic, şi revanşa: ajuns acasă / beţivul îşi bate soţia / ...ce vis ciudat!

Cîteodată însă te copleşesc contrastele irecuperabile:

Primul fulg –

se-aşează

pe mîna zbîrcită

Parfumul

florilor de tei –

azi ceai de tuse

şi atunci te trezeşti ca tot ţăranul ocărînd:

Acolo pe deal -

românul înjură boii

şi Tranziţia

Căci, fie ea această schimbare actuală care tot bate pasul pe loc, fie scurgerea implacabilă şi degradantă a timpului, tranziţia erodează şi tot ce ne-ar fi plăcut să rămînă un pic mai stabil.

În ciuda selecţiei severe, volumul rămîne unul memorabil, fără de care haiku-ul românesc ar fi mai sărac. Memorabil pentru că multe dintre poeme ţi se întipăresc în minte şi în suflet fără niciun exerciţiu mnemonic.

* E plin de petale paharul uitat..., antologie de autor, Editura NAPOCA STAR, 2011

** Plachete: Beţivul (senryu), 1998, Pânza de păianjen, 1999, Cînd singurătatea, 2000

În colaborare: Pescăruşii se înalţă cu valul (rengay cu Dan Doman), 2000, Adieri în arhipelag (cu B.I. Pascu şi Radu Patrichi), 2001, Pe acelaşi val (renga cu Bogdan I. Pascu), 2002, Rengay cu prietenii, 2004