POETUL DAN FLORICĂ, UCENIC ȘI MAESTRU

 ( Prefața la volumul Pe frontul haiku-ului și al poemului într-un vers, de Dan Florică )

     Se va împlini curând un pătrar de veac de când l-am cunoscut pe Dan Florică. Am ucenicit împreună un deceniu (1997-2007) la revista de interferențe culturale româno-japoneze Haiku.  Cu toate că lucra pe o funcție de răspundere la una din marile întreprinderi ale țării, ca om Dan Florică era de o modestie rară, tipul ucenicului ascultător, preocupat să-și însușească arta la care aspira cu îndreptățită speranță. Maestrul amândurora a  fost regretatul Florin Vasiliu, fost diplomat în Japonia și inițiatorul mișcării haiku în țara noastră, autorul a peste 30 de lucrări referitoare la cultura și civilizația japoneză  și influența acesteia asupra spiritualității românești.

     Ucenicia unui tânăr atât de devotat pasiunii pentru o altfel de poezie decât cea tradițională s-a finalizat în chip fericit prin includerea sa în colegiul de redacție al revistei Haiku și prin dublul debut în haiku și poemul într-un vers. Prima sa carte, Micropoeme (Editura Amurg sentimental, 1998) a fost primită cu entuziasm, îndeosebi de criticii de la revistele Haiku, Sud și Paradox. Marcel Crihană, bunăoară scria: ”Debutul editorial al lui Dan Florică este un triumf al său și al micropoemului de azi. Este un debut sărbătoresc.”(Sud, nr.4/(12)1998) Receptiv la sugestiile făcute, în anul următor poetul își revede volumul de debut, și-l reeditează, vizibil îmbunătățit la Editura Haiku, cu titlul Greieri, până la stele și cu o prefață scrisă deșeful școlii de haiku, Florin Vasiliu. Entuziasmat de succesul confratelui meu care mi-o luase înainte, consideram cartea o simfonie, în alb, o simfonie a purității. Recitite peste ani, constat că percepția respectivă s-a dovedit a fi corectă:”Sentimentul predominant pe timpul lecturii este cel de puritate, sentiment care își are suportul în culoarea albă. Nu e vorba de un alb care se repetă la nesfârșit, ci de diverse nuanțe de alb care, fie se succed odată cu trecerea anotimpurilor, fie coexistă…Preocupat de alb până la obsesie poetul consideră culoarea sa preferată drept cea mai puternică dintre toate culorile…El înalță în felul acesta un imn uneia din cele mai nobile stări-puritatea. O simfonie plastică, dacă vreți, în care culoarea matrice îți dezvăluie o parte din nuanțele mai puțin cunoscute, sau doar bănuite.” (Sud, nr.4(16), 1999) La rândul său, Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români este de părere că Dan Florică ”a căpătat experiența bijutierului, șlefuind metafora și cuvântul până la esența strălucirii lor, dându-le conotații noi, surprinzătoare…El a reușit să dizolve o esență în retortele metaforei, pentru a obține, prin cristalizare, o altă esență, micropoemul care vibrează pe coardele unei harpe mitologice.” (Haiku, nr.32/2994)

      După o pauză de un deceniu, răstimp în care s-a dedicat prozei pentru copii și poeziei tradiționale, poetul Dan Florică revine la primele iubiri, poemul haiku și poemul într-un vers. De data aceasta nu ca poet, ci în calitate de critic literar. Ucenicul ascultătorde odinioară a devenit un adevărat maestru în cele două domenii complementare. Gestul lui se cade cu atât mai mult apreciat cu cât critica literară a poemului haiku este încă firavă și pe plan internațional, exceptând, poate, Japonia. Practica și-a făcut-o pregătind pentru tipar și editând o amplă culegere de texte critice referitoare la propriile sale lucrări, MĂRTURII pe filele vremii (cronici literare, recenzii, prezentări despre opera literară a lui DAN FLORICĂ  (Editura Arefeană, 2018). Lucrare în care 44 de critici și poeți, mai mult sau mai puțin cunoscuți, își expun impresiile despre 15 dintre cărțile autorului.

      Am văzut, în mod succint cine este poetul Dan Florică. Omul Dan Florică este un altruist. El și-a propus să scrie despre cărțile de haiku ale confraților săi din Societatea Română de Haiku. Despre unii a scris imediat după apariția cărților, dar cronicile aflate în colecții de reviste sunt mai greu de consultat. De aceea a făcut multe nopți albe, care să readucă la lumina zilei și a tiparului, cărți de referință. În calitate de critic literar el dispune de calități care îl reprezintă. Are simțul valorii. Știe să selecteze autorii cei mai valoroși ți să zăbovească asupra creațiilor cele mai originale. De asemenea el stăpânește arta citatului. Citatele  selectate de el parcă s-ar căuta unul pe celălalt, arcă se cheamă pe aceeași pagină în care să trăiască în bună vecinătate. Autorul dă câte un eșantion întreg de citate, pe care le numerotează și la care revine apoi, asociindu-le și comentându-le. De asemenea recenzentul  are limbajul adecvat. El își pigmentează textul cu termeni specifici poeticii haiku-ului, urmărind transplantarea lor în limba română așa cum o face în prezentarea cărții de debut a scriitorului Valentin Nicolițov, președintele Societății Române de Haiku și redactor șef al revistei Haiku. Măsura talentului criticului este dată de cronica literară dedicată cărții Dincolo de tăcere (Editura Haiku, 2004) a lui Șerban Codrin, considerat de autor a fi cel mai bun haijin până la acea dată. Publicată inițial on line, cronica având patru secvențe, câte una pentru fiecare anotimp, are deja mii de cititori și numeroase ecouri. Autorul cronicii face o adevărată paradă a figurilor de stil specifice haiku-ului, cu aplicare la textele poetului român. Cronica se constituie astfel într-un mic manual de poetică pentru tinerii creatori.

      Un îndrumător în creație se vrea și capitolul dedicat lui Florin Vasiliu, care după mai bine de o jumătate de veac a scos la lumina zilei poemul într-un vers, invenție a poetului clasic Ion Pillat. Florin Vasiliu în ultimii an de viațăpublicase trei plachete de poeme într-un vers. Citând din prefața la cartea Să muți pe cer o stea, Dan Florică îi dă dreptate poetului Radu Cârneci, care considera că Florin Vasiliu, ”venind dinspre poezia japoneză…dar și dinspre Ion Pillat… rămâne el însuși, gândind și măiestrindu-și fapta lirică asemenea bijutierului trudind la nestematele sale.”

       Criticul ne dezvăluie, folosindu-se de ”stofa clientului” deosebirile și asemănările dintre haiku și poemul într-un vers.  Iată comentariul său la unul din definițiile poemului într-un vers. Florin Vasiliu/ ”Poemul într-un vers: Pe nicovala minții  cuvântul scânteiază.” Și acum comentariul lui Dan Florică la acest text: ”Abia pus pe nicovala minții, roșu ca fierul scos din jarul vetrei, cuvântul poate scânteia încât să spintece spațiul dimprejur în noaptea genezei lui.  Scânteierea prelungită obținută cu trudă a cuvântului definește poemul într-un vers. Efortul, forța minții creatorului transformă un mic șir de cuvinte într-un poem într-un vers”

      Aceeași atenție este acordată și primei  antologii naționale a poemului într-un vers, Un singur nai, realizată de semnatarul acestor rânduri (Editura Societății Scriitorilor Români, 2017). Antologia cuprinde 64 de poeți și 750 de poeme, precum și 14 traducători din română în engleză.Prezentând această antologie, unică în felul ei, recenzentul întreprinde o incursiune în istoria de peste 80 de ani a poemului într-un vers (1936-2017). El arată marea diversitate tematică a acestuia, mai extinsă chiar decât cea a haiku-ului. Citându-i pe cei mai valoroși autori, criticul ne dovedește, sprijinit pe argumente, diversitatea stilistică a acestui gen, întâlnit deocamdată doar în literatura română.

          Prin ambele domenii abordate – haiku-ul și poemul într-un vers – scrise concomitent sau succesiv cam de aceeași autori, cartea de față va rămâne un reper de referință pentru cititorii care îndrăgesc aceste specii literare, relativ noi și, prin urmare, moderne, îndeosebi pentru cercetători și pentru creatorii de micropoeme din noua generație. Drept pentru care, poetul și criticul de poezie Dan Florică merită recunoștința cititorilor, cărora le-a fost un ghid printr-o lume mirifică și doar parțial cunoscută.