De curând a apărut la editura Eikon din Bucureşti volumul bilingv (în română și engleză) "Pagini de haibu"/ "Haibun Pages" al scriitorului, graficianului și editorului Ion Codrescu. Cartea are o introducere (Drumul meu spre haibun) scris de autor, o prefață semnată de Rich Youmans, redactor-șef al revistei Contemporary Haibun Online din SUA, un cuvânt înainte (redactat de profesorul Itō Isao, de la Universitatea Aichi din Nagoya, Japonia ) și o postfață (o substanțială analiză a cărții scrisă de Liviu Franga, profesor la Universitatea București). Volumul cuprinde 270 de pagini, format 24 x 17 cm, plus 25 de picturi în tuș.
Coperta volumului este realizată de autor, amintindu-ne, prin imaginea râului care curge printre stânci, de ceea ce ne spunea Heraclit: „Panta rei”, adică toate curg, nimic nu rămâne neschimbat, idee reluată și în "Metamorfozele" lui Ovidiu. În textul de la începutul volumului (Drumul meu spre haibun), autorul expune pe larg cum a descoperit pictura japoneză, fiind elev la un liceu de muzică și de arte plastice, cum s-a apropiat de spațiul de cultură din Țara Soarelui Răsare, ce l-a determinat să picteze în tuș, să creeze haiga, să scrie haiku, să compună renku și haibun. De asemenea, autorul relatează pe scurt despre întâlnirea lui cu maestrul japonez Ryuhei Nishiyama – caligraf, pictor și scriitor –, prezintă calea pe care a urmat-o timp de câteva decenii, oferind cititorului elemente din estetica japoneză și o serie de explicații teoretice și practice pentru cei care doresc să scrie un haibun de calitate.
Personalitate complexă, Ion Codrescu are un palmares deosebit de bogat (premii literare primite în concursuri naționale și internaționale din România, Franța, Marea Britanie, Bulgaria, Serbia și Muntenegru, SUA și Japonia) în mai multe domenii pe care ni le prezintă în Note despre autor, aflate în paginile de la sfârșitul cărții. Volumul "Pagini de haibun" / "Haibun Pages" deschide un întreg univers celui / celei care citeşte această carte, oferindu-i imaginea inedită a unui estet rafinat, a unui artist şi om de o vastă cultură. Temele abordate în cele 25 de haibunuri sunt de o mare diversitate. Scriitorul şi artistul Ion Codrescu acordă o atenţie deosebită copilăriei, satului natal, casei şi părinţilor săi, oamenilor pe care i-a întâlnit, călătoriilor sale prin Japonia, SUA și Italia. Am putea spune că aceste pagini sunt despre căutările lui de a găsi frumusețe în natură, oameni și lucruri și de a o surprinde în imagini (scrise și pictate în tuș) pe care le însufleţeşte şi le redă cu emoţia reţinută a omului matur.
Regăsindu-se în copilul de odinioară, autorul reînvie satul dobrogean în care şi-a petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă. El pare să-şi pună aceeaşi întrebare ca şi autorul cărții "Micul prinţ" ("Le Petit Prince)" de Antoine de Saint-Exupéry: „De unde sunt eu?”, întrebare la care Saint-Exupéry dă şi răspunsul: „Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară!”. Prin ceea ce scrie despre copilăria sa, autorul pare să ne amintească vorbele marelui Brâncuşi: „Când ai încetat să mai fii copil, ai murit demult”. Având o formaţie de artist vizual, Ion Codrescu priveşte natura cu ochii unui pictor, dar şi ai unui îndrăgostit de frumos. Natura este pentru estetul Ion Codrescu așa cum este și pentru poetul francez Charles Baudelaire un adevărat Templu în care pătrunde cu sfială şi cu un sentiment de pietate. Fire contemplativă, el priveşte îndelung natura, încercând să-i pătrundă tainele ascunse în copaci, în parfumul florilor, în firele de iarbă, în pietre, nori, în şoaptele vântului, în cântecul păsărilor, al greierilor sau în picurii de ploaie. Considerându-se o parte din natură, autorul se pierde şi se regăseşte în toate elementele acesteia. Natura reverberează în ochiul său interior în lumini și culori de o mare varietate şi frumuseţe, iar simbolurile care-l înconjoară capătă în cuvintele sale înțelesuri mai subtile, pe care scriitorul doar ni le sugerează, urmând ca cititorul să le descopere. Astfel, natura este percepută de artist ca o adevărată sinestezie, potrivit căreia senzațiile vizuale (în mod special cele cromatice), auditive (îndeosebi cele muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv.
„Ca lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet, se-ngână şi-şi răspund”.
Charles Baudelaire – „Corespunderi”
(Traducere - Al. Philippide și Ion Gorun)
Fie că este vorba de natura din România (În Munţii Apuseni, Nocturnă, Poiana, Ermitajul salcâmilor) sau de cea din Japonia (Templul din munţi, Hiiragiya, Yamadera, Grădina Ryōan-ji), ori de cea din California (Marginea lacului), Massachusetts (Farul) sau Illinois (Mesteacănul), natura are acelaşi impact asupra sufletului autorului. Autorul are vaste cunoştinţe şi în domeniul arhitecturii. Veneţia nu este văzută prin ochii lui Canaletto, Guardi sau Giorgione, ci prin ochii pictorului Ion Codrescu, care colindă străduţele ei întortocheate, „mai puţin frecventate”, în care descoperă rămăşiţe ale carnavalului strălucitor: „o mască aurie” care-i „face pe oameni egali”, „o sticlă de şampanie goală, trei pahare şi o farfurie de hârtie”. Veneţia este asemenea unei „femei frumoase care îşi ascunde misterul în melancolia zidurilor de marmură sau de cărămidă […] În fiecare logie, fronton, cornişă sau decoraţie descoperi pulsaţia frumuseţii şi vibraţia luminii”. (haibunul Veneția, după Carnaval, pag. 95).
Întocmai ca în "Visările unui hoinar singuratic", ("Les rêveries du promeneur solitaire") ale lui Rousseau, autorului acestui volum de haibun îi place să colinde singur pe potecile munţilor, (haibunul Templul din munţi), pe străduţele Veneţiei sau pe marile bulevarde din Manhattan, pentru a descoperi țara (SUA) pe care Walt Whitman o numea „cel mai mare poem”.
Dar Ion Codrescu este și un mare iubitor de muzică bună. În haibunul Profesorul, cititorul află despre tema dansului intitulat „Folia” — o călătorie muzicală, un rafinat melanj al sonorităților baroce italiene, franceze, germane, britanice care traversează Europa secolelor XV, XVII și XVIII. Muzica este pentru Ion Codrescu acel „violon d’Ingres”, care revine ca un "Moderato cantabile" de-a lungul celor 25 de haibunuri, culminând cu ultimul, La o ceaşcă de ceai. În acest haibun, rafinamentul autorului ne aminteşte de cel al lui Jean des Esseintes, eroul lui Joris-Karl Huysmans din romanul "În răspăr" ("À rebours"). Jean des Esseintes îşi construieşte o orgă, pentru a crea simfonii gustative. Aceasta transformă melodiile marilor compozitori în gusturi ale diferitelor lichioruri cu diferite culori. Un fel de sinestezie baudelairiană. Ion Codrescu asociază fiecărei plante pentru pregătirea ceaiului câte un instrument muzical după parfumul acesteia. Dar, mergând mai departe, el îi asociază şi pe marii compozitori dragi inimii sale cu aceste parfumuri.
Volumul conţine şi două haibunuri (Seară de mai și Epistolă către Ovidiu) sub formă de scrisori: una adresată marelui Matsuo Bashō, pe care autorul îl ia ca model în scrierea poemelor haiku sau prozelor haibun, iar cealaltă misivă este trimisă marelui poet latin Ovidiu, exilat la Tomis, care i-a inspirat volumul "Epistole către Ovidiu" / "Letters to Ovid "/ "Lettres à Ovide" (o antologie de scrisori redactate de treizeci de autori din România, Franța, Elveția, Spania, Marea Britanie, Suedia, SUA, Canada și Japonia, pe care a publicat-o la Editura Eikon, în 2023). În aceste două compoziții sub formă de epistole (o formă de haibun pe care a experimentat-o dincolo de granițile și limitele acestei specii literare), Ion Codrescu îşi exprimă admiraţia faţă de cei doi mari poeţi, dar şi profesiunea lui de credinţă.
Fiecare haibun al volumului e însoţit de mai multe haikuuri, care dau multă poezie textului în proză, care accentuează, prelucrează și interpretează temele sau subiectele din secvențele în proză sub diferite unghiuri și perspective, punând, în acelaşi timp, în valoare textul din proza care precede un poem sau îl urmează. Majoritatea haibunurilor încep şi se sfârşesc cu un haiku, creând astfel o simetrie perfectă a acestuia. Cele din interiorul textului îi permit cititorului câteva momente de meditaţie asupra celor povestite în proză. Bine alese şi gândite aceste haikuuri ar necesita doar ele un studiu aprofundat. Voi aminti câteva care m-au încântat:
pală de vânt — / iarba îi păstrează urma / pentru o clipă
tunet îndepărtat —/ lumina persistă / pe vârful muntelui
prin gardul putred / se strecoară / o zorea
pe cer / caligrafia / fulgerului
fereastră deschisă — / florile glicinei / în cascadă
vânt rece — / singurătatea / stâlpului din apă
pe hârtie / în locul poemului / umbra unui ram
izvor izolat / vocea apei / printre pietre
Ar mai fi multe de spus despre picturile în tuş care însoţesc haibunurile. Ele zugrăvesc şi redau în alb şi negru tema fiecărui haibun, apropiindu-se mai mult sau mai puțin de subiect sau interpretând subiectul în altă lumină, din alt unghi în care privim realitatea. De o mare sobrietate şi eleganţă ele poartă, uneori, alte titluri care evocă noi aspecte, noi înțelesuri și noi viziuni ale conținutului din haibun. Unele compoziții în tuș, cum sunt Nocturnă sau Andante, au semnificaţii muzicale.
Volumul "Pagini de haibun" rămâne o opera de o mare complexitate a cărei profunzime şi frumuseţe se revelează cititorului care nu se mulţumeşte cu o lectură uşoară. Ele vor fi ale celui care caută, cum spunea marele Rabelais „la substantifique moelle”, adică ceea ce e plin de miez, ceea ce e preţios, profund şi valoros.
*Cartea se poate comanda pe site-ul Editurii Eikon, pe site-ul LIBRIS sau de la autor codrescuion@gmail.com (cu semnătură și dedicație).
