Florin Grigoriu, 366 lecţii de haiku

Am primit, de puţin timp, cartea pe care o recomand iubitorilor de haiku. Ea a apărut în acest an la Editura Amurg sentimental.





Cartea are un format sobru. Pe coperta I este un „Peisaj”de Iulia Grigoriu, iar pe coperta a IV-a este o „Moară de vânt”, fotografie realizată de autor şi un haiku de Maria Adam. Prefaţa cărţii e semnată de Maria Adam.






Primul capitol se intitulează Lecţii de haiku. Sunt numerotate şi exemplificate 366 de lecţii. Voi cita câteva dintre ele.


„ 15. Haiku-ul nu este cugetare, sentinţă, ci doar desenul în cuvinte al unei clipe

Pe întuneric
mai grea-i singurătatea –
nici măcar umbra

Mioara Gheorghe

28. Haiku-ul trebuie să surprindă cititorul, să-l facă părtaş la o revelaţie

Foc stins
Prin fum
Cocorii

Valentin Busuioc
(revista Haiku, nr. 23-24, 2003)

29. «Spiritul haiku» este important în această poezie, nu neapărat 5-7-5 silabe

alt lac
alte broaşte –
ce de zgomote!

Manuela Miga
( revista Orfeu, nr. 11-12, 2000)

30. Comparaţiile, epitetele, metaforele sunt omeneşti. Haiku-ul, care este o poezie a naturii, prin excelenţă, nu le foloseşte

Fereastra deschisă –
pe cântarul din baie
frunze galbene

Ana Ruse
(revista Orfeu, nr. 11-12, 2000)

35. Haiku-ul fixează liric ce-i mic şi subtil

după ploaia de mai
melci în pelerinaj –
după curcubeu

Vasile Fluturel

61. Omul este parte integrantă a naturii. Aceasta afirmă, sugerează, transmite subtil haiku-ul.

Vuietul mării –
înfiorată mă întorc
spre fata cu flaut

Laura Văceanu
(Memoria clipei, Editura Ambasador, colecţia Orfeu, Tg. Mureş)

68. Haiku-ul nu trebuie să fie absurd
În ploaia de vară
sub teiul din deal
două siluete

Maria Tirenescu
(din revista Examene)

69. Graţiozitatea, diafanul caracterizează haiku-ul

Fiecare picătură
pleacă din ţurţure
cu lumina lunii

Ion Codrescu

70. Nu gândirea deşteaptă, ingenioasă, ci surprinderea clipei dă strălucirea haiku-ului.

Sfârşitul verii –
castelele de nisip
abandonate pe plajă

Ioan Găbudean
(Castelele de nisip, Editura Ambasador, colecţia Orfeu, Tg. Mureş, 1998)

71. Haiku-ul este scris la timpul prezent.

Sabia unei frunze
despicând
aerul

Romulus Bucur
(revista Haiku, nr. 13, 1996)

77. Haiku-ul adevărat se încheie cu un substantiv.

Prispa veche –
crai nou
prin viţa de vie

Ecaterina Dărăban
(Vânzătorul de amintiri, colecţia Orfeu, 2000)

78. În haiku se evită scrierea de verbe şi de adverbe

Vânt de toamnă –
lângă taraba de cărţi
un câine de strajă

Radu Patrichi
(Bucuria ploii, Ed. Ambasador, colecţia Orfeu, tg. Mureş, 1999)

85. Nu zgomotul citadin, ci retragerea în natură, sărăcia sau bogăţia nu există ca atare în natură, ci doar existenţa în armonii subtile

Toată-nflorită
rochiţa rândunicii –
peste mărăcini

Emilia Dumitrescu
(Alunecâd în timp, Editura Haiku, 1996)

86. În haiku e bine a prezenta întâi peisajul larg, apoi amănuntul, relevanţa

Pe ger năpraznic
primeşte primul sărut.
Bujori în obraji.

Cornelia Atanasiu
(De sub tăceri, Editura Vasile Cârlova, Bucureşti, 1999)

87. În haiku se folosesc toate semnele de punctuaţie. Sunt haijini care nu le folosesc

Poeţii clasici –
Pe vremea lor nămeţii
până la streşini

Şerban Codrin
(revista Albatros, vol X, 2000-2001, Constanţa)

103. Prospeţimea imaginii, iată un alt principiu al poticii haiku-ului.

Caraiman –
crucea din vârf
spintecă norii

Dumitru Ene-Zărneşti
(Cocorul de pază, Editura Lada-Muntenia, Constanţa, 2000)

115. Forţa haiku-ului este în aceea ce nu spune, prin absenţa lucrurilor trăieşte, descriind «cruditatea» lor

Cad peste Grivei
petale de cais.
A deschis un ochi

Ştefan Teodoru
(Întâlnire în amurg, Editura Haiku, 1994)

127. Haiku-ul este un poem scurt. Cel mai adesea are 17 silabe. El întruneşte în jurul său autori, reviste, şcoli poetice, colocvii, pasiuni, dragoste, viaţă.

Casă de vânzare –
zarzărul înfloreşte
ca niciodată

Ion Codrescu

140. Haiku-ul este un poem scurt, ce se citeşte repede, dar te pune pe gânduri

Pragul uşii
doar umbra mea reuşeşte
să-l treacă

George Bădărău
(revista Haiku, nr. 15, 1996)

144. Nu denaturaţi, nu schimbaţi, nu pierdeţi puritatea inspiraţiei originale, spontaneitatea! Copiii ( şi cei din noi) scriu cele mai frumoase haiku-uri

vânt de iarnă –
pescăruşii se înalţă
odată cu valul

Dan Doman
(Pescăruşii se înalţă odată cu valul, Editura Ambasador, 2000)

153. Sugestia golului, a tăcerii – iată o caracteristică estetică a haiku-ului

Vin valuri vuind
Dar nici o corabie,
nici un pescăruş.

Vasile Moldovan

193. Haiku-ul este o poezie picturală

furtună cu tunete –
de sub cloşcă apare
capul unui pui

Ion Codrescu
(Oaspete străin, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1999)

221. Secvenţa haiku este un grupaj de haiku-uri pe aceeaşi temă, variaţiuni reflectând stări, momente, peisaje diferite

Mântuitorul –
chiciura înfăşurându-I
trupul pe cruce

Salcie pe mal –
rugăciune în zorii
de primăvară

Şerban Codrin
(In perpetua lucet în Amurg sentimental, aug. 1996, apoi în volumul antologic)"

Alte „lecţii” se referă la rolul cuvintelor sezonale, la revistele de haiku apărute la noi în ţară, la traduceri şi la haijinii români cu rezultate remarcabile. Se fac referiri şi la tanka, dar şi la poemul într-un vers. Sunt abordate teme ca: pisica în haiku, frunza în haiku, melci la plimbare, greieriada, fluturii, stolul de berze, râme şi furnici, poeme cu arici, taina haiku-ului.

La meditator este al doilea capitol. Aici, autorul se referă la site-ul ROMANIAN KUKAI şi la concursul organizat aici. Plecând de la etapa în care s-a cerut concurenţilor să scrie un haiku folosind sintagma „luna de gheaţă”, autorul analizează poemele din concurs şi are prilejul să lege aceste explicaţii de opera altor poeţi despre care afirmă că au scris în spirit haiku.

În Meditaţie numărul 2, capitolul următor al cărţii, poetul Florin Grigoriu se referă la una dintre etapele de concurs de senryu.

Capitolul Meditaţii/lecţiile 3-5 conţin informaţii despre activităţile la care participă poeţii români care scriu haiku: simpozioane, colocvii, publicări de reviste, congrese etc.

Pe malul mării, al XIV-lea Colocviu Naţional de Haiku este capitolul care prezintă cu lux de amănunte programul colocviului, rezultatele, dezbaterile, lansările de carte care au avut loc.

Urmează capitolul Examen de haiku, o listă de poeme pe care cititorii le pot comenta, pe baza cunoştinţelor dobândite prin citirea cărţii.

Dintr-o carte bine structurată nu putea să lipsească un Indice de nume, util celor care vor să găsească rapid unele informţii referitoare la un anumit poet ale cărui haiku-uri sunt citate în carte.

Am parcurs cu plăcere această lucrare. Stilul poetului Florin Grigoriu e captivant. Citisem multe dintre poemele care şi-au găsit loc în lucrare, dar comentariile şi precizările pe care le face autrorul îmi sunt de mare ajutor în clarificarea unor idei. Aceste „lecţii” sunt cu atât mai utile unor poeţi care au citit mai puţin în legătură cu această specie literară. (Am văzut că haiku-ul este abordat de tot mai mulţi poeţi aflaţi la începutul activităţii. Şi sunt mulţi acei care cred că scriu haiku doar dacă poemul lor are 5-7-5 silabe.)