Revista Gong publică trei cronici la cărţile unor poete românce

1.
ESSENCES JAPONAISES, ADINA AL. ENÃCHESCU, ESSR., 2011
En préface, Valentin Nicoliţov souligne la nostalgie qu’exprime ce volume d’une poète qui a déjà publie 24 livres personnels [roumain, anglais]

Seule dans la nuit…
just un poème espiègle
pour calmer ma peine

Solitude --
la lune et moi parlons
d’amour

Je suis un rêve --
tout est possible
en ce printemps

Le pauvre vieil homme…
Sa pension n’est pas suffisante
pour un verre de vodka en plus

Coincidence ?
L’abricotier a juste fleuri
à ton anniversaire

Danièle DUTEIL


Esenţe japoneze, Adina AL.ENÃCHESCU, ESSR, 2011.

În prefaţă, Valentin Nicoliţov subliniază nostalgia exprimată de acest volum a unei poete care a publicat 24 de cărţi personale [Română, Engleză]

Singură în noapte...
doar un poem jucăuş
pentru a calma durerea mea

Singurătate –
luna şi eu vorbim
de dragoste

Sunt un vis –
Totul e posibil
în această primăvară

Bietul bătrân...
Pensia lui nu este suficientă
pentru un pahar de vodcă în plus

Coincidenţă?
Caisul a înflorit chiar
la aniversarea ta

Danièle DUTEIL

2.
Luciana Vladimir „Ehei… şi timpul curge / He! Le temps s’ecoule / Hey! The time is flowing”, ED. MAIASTRA, 2011
L’auteure roumaine a puplié une dizaine de recueils de poèmes depuis 2000. <> indique Ion Popescu-Brădiceni en préface et un titre plein d’éffronterie, ajouterai-je.

Ciel clair…
Les gouttes des grands glaçons
annoncent le printemps

Morceaux de vent pur
parmi les congères de neige
des primevères presses

Crépuscule..
la tulipe blanche a déjà
plié ses petals

La lune au coucher…
on peut suivre clairement
des étoiles, des destines

Faux silence –
”Retoune au Stramboli
vieux hiboux stupide !”

Le caractère spontané de l’auteure fait merveille dans le haiku.

Luciana Vladimir „Ehei… şi timpul curge / He! Le temps s’ecoule / Hey! The time is flowing” , Editura Măiastra, 2011

Autoarea română a publicat zeci de poezii din anul 2000. <> Ion Popescu-Brădiceni indică în prefaţă şi un titlu plin de îndrăzneală, aş putea adăuga.

Cer senin ...
Bucăţi de ţurţuri mari
anunţă primăvara

Bucăţi de vânt pur
printre troiene
primule grăbite

Crepuscul...
laleaua albă deja
şi-a pliat petalele

Luna la apus...
Putem urma în mod clar
stelele, destinul

Linişte falsă –
„Întoarce-te la Stramboli
bătrână bufniţă proastă!”

Caracterul spontan al autoarei face minunate aceste haiku-uri.

3.
Oprica Pădeanu, Cântecul mierlei /Blackbird’s song, 2011.

Des haikus [en roumain,et anglais] d’une poète roumaine qui a reçu de nombreuses récompenses pour son travail d’écriture.

Toubillon de vent
seul hôte le crépuscule
dans la cour sans barrière

Nuages qui passent –
un mendiant seulement satisfait
de la lumière

Un panier de fleurs
sur le nom de maman –
nuges paussés par le vent

En t’attendant
je dépose le silence
sur un pommier en fleurs

Un coquelicot vien au monde
Je vois un haiku
sur la ligne de vie

Soir d’été –
le ciel remplacé par
la lumière des néons

Un vrai plaisir pour les amateurs de poèmes courts.

Jean Antonini

Oprica Pădeanu, Cântecul mierlei / Blackbird's song, Verus, 2011,

Haiku [în română şi engleză], scris de un poet român care a primit numeroase premii pentru scrierile sale.

Vârtej
singura gazdă crepusculul
în curtea fără obstacole

Nori care trec –
un cerşetor satisfăcut
doar de lumină

Un coş de flori
sub numele mamei –
nori purtaţi de vânt

Aşteptându-te
am întins tăcerea
sub un măr în floare

Un mac vine în lume.
Văd un haiku
pe linia vieţii

Seară de vară –
cerul înlocuit cu
lumina lămpilor cu neon

O adevărată sărbătoare pentru iubitorii de poeme scurte.

Jean Antonini

Oprica Pădeanu - Jocul Libelulei

George Bădărău

Oprica Pădeanu scrie un haiku prin excelenţă naturist (versiune engleză: Vasile Moldovan), bazat pe continuităţi şi discontinuităţi, pe valorificarea unor motive poetice în evantai, reliefând o mare varietate de nuanţe. Sfârşitul zilei este evidenţiat constatativ de substantivul nearticulat înserare, după care urmează o construcţie metaforică explicativă: ''Înserare -/singurele lumini / ghioceii bunicii.'' Un alt amurg este dominat de cromatica maladivă, amintind de Bacovia, unde epitetul metaforic ''zări sângerii'' caracterizează uranicul, în timp ce spaţiul teluric se vrea o replică, în aceeaşi tonalitate, a câmpului de maci: ''Zări sângerii -/învăluit în amurg /câmpul de maci.'' Interesant, atât ca mesaj cât şi ca sintaxă poetică, un alt haiku scoate în evidenţă gingăşia unei libelule împinsă de vântul năbădăios. Dar, forţa eoliană are aici semnificaţie mai adâncă sugerând prin trecerea podului, drumul micii zburătoare în nefiinţă: ''O libelulă -/singur vântul toamnei/ o trece podul.''

Singurătatea este apăsătoare, absenţa pare a fi comunicată la modul declarativ, printr-un murmur nesfârşit: ''Nu vine nimeni...'', metafizicul se surpă şi în locul lui apar banalitatea efemerul surprinse în note tragice, asocierea pantofilor bunicii cu cântecul sfâşietor al greierilor: ''Nu vine nimeni -/ în pantofii bunicii/ cântă greierii.'' Un micropoem construit pe tehnica abilă a continuităţii înfăţişează elementul real (un pescăruş rănit) dar şi privirea contemplatorilor, care asigură o proiecţie dinamică a păsării aflate în suferinţă, imortalizând imaginea vizuală: ''Un pescăruş rănit / şi privirile noastre / însoţindu-l.'' Ploaia de toamnă, monotonă, obositoare, adusă din universul simbolist, întreţine o stare meditativă, generală, sugerată de scrisorile pe care le transportă poştaşul. În geanta lui, condiţia umană cunoaşte dimensiuni dramatice, sufocante, în ton cu societatea modernă: ''Ploaia de toamnă -/ geanta poştaşului / ticsită de gânduri.''
În alte haiku-uri, natura este una artificială care ţine de tapiserie sau de reproducerea imaginilor din ziare. O primăvară poate fi iluzorie, sugerată de obiectele casnice cu înflorituri, de confecţiile suspendate pe gard: ''Primăvară iar.../ pe gardul vecinului / cergă înflorată.'' În altă parte, dezlănţuirea stihială cu asprimea ei izolează contemplatorul, care se mulţumeşte să admire imaginea florii de colţ, dintr-o reproducere de proastă calitate; un decupaj dintr-o natură artificială: ''Vine frigul -/ decupată din ziar / poza florii de colţ ''.

În câteva texte, întâlnim tema erotică valorificată în linii graţioase, cu trimiteri nu la romantica florii albastre ci la floarea de cireş, cu valoare exclusiv decorativă. Spaţializarea (dealul) este una ascensională, semnificând înălţimea sentimentului, iar florile reflectate în ochii îndrăgostitului exprimă comunicarea om - natură. E un fel de a privi lumea în oglindă până la extaz: ''Sus, pe deal / florile de cireş păzite / de privirea ta.'' Canicula are efecte surprinzătoare: furnicile se împotmolesc în iarbă, iar lebedele au halucinaţii acvatice, intrând într-un ritm tragic, ameţitor: '' Mare secetă- / în ochii lebedelor/ dansează lacul'', până când se dezlănţuie furtuna, soarele se lichefiază, fiind alungit pe geam de un fluture...