PRIMUL COCOR romanian haiku, anul I de concurs

Volumul apare la împlinirea unui an de cînd se desfăşoară concursul săptămînal de pe Romanian Haiku, este tipărit la Editura Grinta din Cluj, are 188 de pagini şi cuprinde poemele a 18 autori participanţi la concurs. În prima parte se află toate poeme premiate în cele 52 de săptămîni, iar în cea de a doua încă 12 poeme ale fiecărui autor, însoţite de o fotografie şi o scurtă notă biografică.

Cuvînt înainte

Sînt foarte încîntat că volumul de faţă iese prin colaborarea cîtorva dintre participanţii la concursul săptămînal desfăşurat pe Romanian Haiku. Dorinţa mea, la scurt timp după ce am lansat site-ul şi concursul ROMANIAN KUKAI, a fost aceea de a închega o comunitate online a iubitorilor de poezie niponă. Un lucru de a cărui dificultate mi-am dat seama abia pe parcurs. Căci, deşi internetul oferă mijloace de comunicare şi informare de excepţie faţă de cele existente înainte, mijloace pe care, măcar în parte, am reuşit să le găsesc şi să le pun în valoare, spiritul de cooperare care să însufleţească şi să articuleze comunitatea se naşte destul anevoios.

Dan Norea, coordonatorul acestei iniţiative editoriale, m-a rugat să încep de la Adam şi Eva şi să fac un scurt istoric al celor petrecute. Strămoşii sînt recenţi, abia s-au ridicat pe picioare şi se clatină caraghios în mers, dar se pot spune istorioare amuzante despre ei. Totul a început din dorinţa de a încerca un concurs lunar de haiku în limba română după modelul Shiki Monthly Kukai. Împreună cu Magdalena Dale şi Maria Tirenescu, şi ele mai vechi în activitatea pe site-uri literare, am deschis pe un blog, ROMANIAN KUKAI, în februarie 2007, un spaţiu de discuţie unde am pregătit lansarea concursului. Aceasta s-a produs pe 1 aprilie 2007 şi, neaşteptat, a avut ecou şi succes, dovadă că împlinim doi ani şi concursul a mobilizat tot mai mulţi participanţi atît dintre cei obişnuiţi cu internetul, cît şi dintre cei care s-au apropiat de el abia prin seducţia concursului.

La această distanţă nesemnificativă totuşi faţă de începuturi, pot spune că am acumulat o experienţă revelatoare cu privire la comunitatea care trebuie (re)constituită. Ea a fost o comunitate destul de laxă, gata oricînd să se destrame, angrenată de multe ori în conflicte intestine fără miză majoră. Făcînd un mic recensămînt (incipient şi incomplet) al celor care au figurat în reviste şi antologii, cifra a depăşit 400 de autori. Cît priveşte activitatea lor şi felul în care erau în contact unii cu alţii, această cifră este totuşi înşelătoare. Este de crezut, mai curînd, că e vorba în majoritate de persoane cu oarecari preocupări literare (dacă nu de-a dreptul simpli veleitari) care s-au întîlnit doar tangenţial şi conjunctural cu revistele sau antologiile. Au fost o mulţime de comete abătute prin preajma haiku-ului şi reîntoarse în spaţiul dintre stele. Despre care, cei care i-au publicat nu ştiu mai mult decît spun rîndurile goale din Cărţi şi autori.

Am încercat să diversific ceea ce putea oferi site-ul ca informaţie astfel încît concursul să se constituie într-o modalitate de iniţiere şi perfecţionare în a scrie haiku. Treptat au apărut şi comentarii la poeme, lecţii de haiku, articole teoretice, dar şi interviuri şi portrete ale celor care au organizat activitatea iubitorilor de haiku.

Apoi, pentru cerinţe de moment, dar şi descoperind oportunităţi noi ale netului, am creat o constelaţie de site-uri care să acopere şi să susţină activităţi variate şi atractive. La început, am înfiinţat 4 site-uri sezonale pentru cei care doreau să-şi publice online creaţiile şi să fie comentaţi de alţii. Pe OGLINDIRI, am oferit un spaţiu pentru prezentarea vitrinei cu premii ale celor ce scriu haiku. Ulterior, descoperind slide-show-ul, am făcut, cu ocazia împlinirii unui an de concurs, doar pentru ROMANIAN KUKAI, o colecţie a celor mai buni lună de lună. Tot atunci, am făcut şi prima antologie online a premiaţilor RK.

În anul 2008, m-am concentrat pentru a oferi spaţiu virtual şi celor care nu ştiu să folosească internetul, dar sînt personalităţi valoroase ale comunităţii. Astfel, am făcut mai multe bloguri pentru revista Crizantema a lui Ioan Găbudean, pentru revista Micul Orion a lui Şerban Codrin şi pentru eseurile despre haiku şi articolele despre ikebana ale Manuelei Miga. De asemenea, am oferit un spaţiu colocviului de la Constanţa cu tema Haibunul. În acelaşi an, descoperind posibilitatea de găzduire a fişierelor în formatul carte răsfoită pe calaméo, am înfiinţat BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI care deţine în prezent deja 34 de publicaţii cu cu 1607 pagini şi are 3600 de vizitatori.

În 2009, care sper să fie un an al cooperării, funcţionează Un haiku pe zi unde oricine doreşte poate face exerciţiul de a completa un vers lipsă dintr-un haiku. Sînt lansate deja alte două site-uri care invită colaboratorii să devină autori online: Prezenţe româneşti unde să prezinte (singuri) pe cei remarcaţi în concursuri şi pe site-uri străine şi Raftul cu cărţi unde să fie afişate evenimente editoriale: apariţii de volume, semnalări, lansări de carte, recenzii.

Am lăsat la urmă Romanian Haiku. Şi nu degeaba, pentru că el este cel dintîi care demonstrează faptul că o cooperare constantă online între autorii de haiku poate să existe şi să dea rezultate remarcabile. Înfiinţat în iunie 2007, ca un grup de discuţii, RH a avut o scurtă evoluţie în care membrii doreau să-şi expună poemele şi să fie comentaţi. Ulterior însă, la iniţiativa Valeriei Tamaş, după ceva tatonări, luni 19 noiembrie 2007 a fost lansat concursul săptămînal. Valeriei i s-a alăturat curînd ca organizator şi Dan Norea, amîndoi susţinînd cu brio mersul concursului. Mai tîrziu, Livia Ciupav s-a oferit să completeze pentru cîştigători cîte o diplomă electronică. Alături de ei, membrii grupului participanţi la concurs au dovedit că se poate susţine o activitate colegială care să stimuleze pe fiecare dintre ei să prezinte săptămînal un număr de poeme şi să le aprecieze pe ale celorlalţi. Coeziunea grupului s-a dovedit şi atunci cînd a reuşit să aplaneze cîteva inflamări ivite pe parcurs. Concursul s-a desfăşurat cu regularitate şi, la împlinirea unui an, participanţii au dorit să aibă şi un volum reprezentativ pe hîrtie pe care, cum era firesc, l-au pregătit şi editat singuri.

Felicitîndu-i pe toţi membrii grupului, prezenţi sau nu în volum, mulţumesc celor ce s-au îngrijit de apariţia lui şi le urez să poată repeta an de an această reuşită.

Corneliu Traian Atanasiu

Cuvânt un pic după

Când, în discuţiile de pe grupul Romanian Haiku, am ajuns la concluzia că după un an de concurs, e bine şi frumos să publicăm o carte cu poemele participante, prima problemă la care am căzut cu toţii de acord a fost: nu va fi o antologie, ci un volum colectiv. O antologie presupune o selecţie a unei persoane avizate, deci un standard de calitate a poemelor, pe care nu suntem convinşi că l-am atins.

În schimb, titulatura de volum colectiv s-a potrivit mai bine decât credeam la început. Structura volumului a fost stabilită în colectiv, munca a fost executată în colectiv, până şi titlul a fost votat în colectiv, din câteva zeci de variante.

Totuşi, trebuie menţionat colectivul de redactare, care a efectuat culegerea computerizată, tehnoredactarea, pregătirea grafică. E vorba de Livia Ciupav, Valeria Tamaş, Dan Norea şi Ion Untaru. Acestora li s-au alăturat Corina Ion, care a realizat desenele din interior, Corneliu Traian Atanasiu cu contribuţii la tehnoredactare şi Ioan Marinescu-Puiu, de mare ajutor în alegerea editurii.

Singurul lucru care ar trebui adăugat este acela că, odată creat un făgaş, anul II de concurs va avea şi el, probabil, volumul lui. Sperăm, şi anul III. Şi...

Dan Norea