PREFAȚĂ
Sam
Cannarozzi
Într-adevăr,
n-ar fi putut fi un titlu mai adecvat
decât RESPIRO, după cum Lavana Kray ne invită la un moment de relaxare, prin
intermediul celor patru anotimpuri: iarnă /fuyu, primăvară /haru, vară/natsu,
și toamnă/aki. De la primul la ultimul poem (în care apar emotigrame, în loc de
cuvinte, într-un fel de armonie
ying-yang), atât ilustrarea dramatică a temelor comune, cât și momentele
excepționale pe care le observă și le experimentează Lavana de-a lungul unui
an, țin cititorul constant captivat. Fotografiile care însoțesc poemele sunt
ca niște reflexii paralele, fiind un
plus pentru cititor în evaluarea completă a
fiecărui haiku în parte.
Parcurgând
această carte, așa cum am făcut eu, veți întâlni haiku-uri care vi se adresează
în mod direct, cu toate acestea, doresc să vă împărtășesc opiniile mele despre
câteva poeme pe care le apreciez în mod deosebit.
o
stea
eșuată
pe plajă –
paparazzi
Citind
primele două versuri, mă gândeam că se
referă la o stea de mare, dar ultimul vers schimbă complet înțelesul – este
vorba despre stele de cinema. Aici, dinamica are mare efect și surprinde
cititorul. O stea poate avea mai multe înțelesuri.
Dacă
te uiți mai întâi la fotografie, ai putea crede că sunt doar niște pescăruși
lângă mare. Și aici intervine foarte bine elementul surpriză. Este un haiku
foarte bun, în opinia mea.
nu
intră nimeni
pe
ușa larg deschisă –
mai
cioplesc un chip
Ca
fotograf, Lavana folosește deseori anumite tehnici, cum ar fi imaginea în
oglindă, în care partea dreaptă este la fel cu cea stângă, dar aici umbrele din
prim-plan sunt diferite, etalând efecte stranii.
Referitor
la haiku, da, există un fel de poartă sau portal, dar la ce fel de chip se
referă? Misterul rămâne deplin.
starea
vremii –
în
carafa cu apă
semn
de furtună
Îmi
place acest haiku în mod deosebit. Am în minte imaginea unui întreg ocean
într-o picătură de apă. În fotografie, aceeași atmosferă de mister. Ce este
aceasta și unde ne duce? Ce se întâmplă aici? De fapt, haiku-ul însuși pune
astfel de adânci și importante întrebări, prin definiție.
Cu
privire la fotografii:
Când
un desen sau o pictură se asociază cu un haiku se obține o haiga. Poetul
japonez Buson (1716-1783) a fost un maestru al acestui gen.
https://en.wikipedia.org/wiki/Haiga
Când
o fotografie ilustrează un haiku, obținem un alt stil, mai recent, numit
haisha.
În
această carte, faptul că fotografiile sunt majoritar alb/negru conferă o
semnificație aparte celor color. Dar, mai întâi, să ne uităm la următorul haiku.
furtuni
magnetice –
zborul
meu spre tine
s-a
făcut laț
Pentru
mine, imaginea lasoului este foarte puternică. Incredibila fotografie cu șirul
de păsări care se „înnoadă”, formând un lasou, înalță haiku-ul la un cu totul
alt nivel.
escavatoare
–
neclintiți
din poarta casei
niște
bătrâni
Cred
că aici, imaginea și cuvintele vorbesc de la sine. Acest du-te-vino dintre
fotografie și haiku întărește ideea unei case pe punctul de a fi demolată și a
bătrânilor stând în fața ei, refuzând să o părăsească.
Mai
sunt câteva imagini alb/negru, dar cu o pată de culoare ce le conferă un aer
suprarealistic, așa cum este acel balon roșu printre păsări și cabluri de
înaltă tensiune.
pâclă
opacă –
numai
portocalul
lesne
de găsit
Într-adevăr,
e nevoie de un strop de culoare, ca să poți percepe ceva în ceață, iar un
portocal e tocmai ce ne trebuie.
Focusarea pe portocal în text și pe balonul roșu în imagine dublează înțelesul
haiku-ului.
În
concluzie, se găsesc multe colecții valoroase de haiku și chiar de haiga sau
haisha, dar această antologie este unică, în opinia mea, prin complexitatea
acestei forme de artă. Haiku-ul luat separat este de apreciat; fotografiile
sunt artistice și se impun prin calitatea lor. Privindu-le împreună, pot spune
că această carte își propune a fi mult peste o simplă juxtapunere de cuvinte și
imagini. 1+1 fac mai mult decât 2, este sinergie, motiv pentru care impresia
degajată de aici este cu totul altceva. Suma diferitelor elemente este mai mult
decât o simplă acumulare.
Sper
că veți îndrăgi și explora noile perspective în lucrările Lavanei prezentate
aici și, data viitoare, indiferent de anotimp, când vă veți opri de-a lungul
unui drum sau în fața mării, privind zborul unei păsări către orizont, vă veți
aminti de simpla dar profunda frumusețe înmiresmată pe care haiku-ul o emană.
Sam
Cannarozzi
Co-editor
al revistei ploc¡
Revistă
virtuală de haiku în limba franceză
Parcieux,
France
Toamnă/Iarnă
2019
*Cu
excepția imaginilor de la paginile 88, 120 & 235, având ca autor pe Ina
Chivu și 122 & 123, autor Anca Tănase, toate fotografiile din acest volum
aparțin Lavanei.
**Limba
mea nativă este engleza americană și vorbesc fluent limba franceză. Nu vorbesc
româna, dar deseori m-am uitat și la versiunea originală, având unele
cunoștințe, grație publicațiilor de haiku și pictură ale domnului Ion Codrescu.
Acest fapt m-a ajutat și mai mult să mă delectez cu aceste poeme.
NB
Lavana
Kray este un frecvent contributor al revistei ploc¡ sponsorizată de Asociația pentru promovarea
haiku-ului, din Franța, care publică poeți din diverse țări, inclusiv din
România.
