Antologia Festivalului internaţional "Le voci della Poesia 2011" din Capoliveri

În urma concursului de haiku de la Capoliveri, organizatorii au publicat, asemeni anilor precedenţi, o antologie cu poemele selecţionate. Titlul ei este "Gemme di Haiku nella Miniera Calamita".

Din Cuvântul înainte cităm:
"L’Isola d’Elba è terra propizia alla poesia.

Lunga è la lista di poetic he sono nati o sono vissutio, quanto meno, hanno frequentanto la magica isola. E non è un caso che numerose siano le targhe stradali che – soprattutto a Capoliveri – sono dedicate a poeti.

In questo territorio, inoltre, vive felicemente un Premio letterario di grande spico, un Gruppo di Poeti Elbani che ha svolto un’interesante attivita teatral-poetica e non mancano ottimi poeti locali.

Non c’è quindi da stupirsi se quest’anno la giuria del Premio Internazionale Capoliveri Haiku ha riconosciuto quail vincitori un discreto numero di poeti dell’Isola, finalmente contagianti dalle suggestioni dell’haiku.

Giorgio Weiss
Directore del Festival Internazionale Le voci della Poesia"

Autorii premiaţi:
Renata Cerdenti – Capoliveri
Maria Gisella Catuogno – Portoferraio
Rosz Chisari – Capoliveri
Francesco de Sabata – Pescantina
Giancarlo Fascendini – Ardenno

Autorii români selecţionaţi au trimis haiku-urile în limba engleză şi română, dar în antologie apar doar variantele în limbile italiană şi română. În ordine alfabetică, aceştia sunt:

Una tignola della vitre
attorno all'ultima bottiglia:
vecchio sommelier.

Molia de vie
în jurul ultimei sticle:
somelier bătrân.

Oana Aurora Boazu - Galaţi

Cade una foglia
da una betulla spoglia –
un haiku non scritto.

O frunză căzând
dintr-un mesteacăn uscat –
un haiku nescris.

Patricia Lidia Cevei – Timişoara

Bloccato in miniera –
nella sua lampada
due lucciole.

Blocat în mină –
în lampa băieşului
câţiva licurici.

Cezar-Forin Ciobîcă – Botoşani

Notte blu –
nella rete del pescatore
si dibatte la luna.

Noapte albastră –
în plasa pescarului
se zbate luna.

Iulian Ciupitu - Bucureşti

Piange la caduta
la foglia insanguinata –
il percorso è difficile.

Plânge căderea
frunza însângerată –
cărarea e grea.

Victoria Fătu Nalaţiu – Bistriţa

Vendemmia lunare
nei barili i grappoli
cominciano a cadere.

Luna recoltei
pe butuci ciorchinii
încep să se scuture.

Carmen Florea – Bucureşti

Raccolto –
uno stormo di stormi
oscura il cielo.

Culesul viei –
un stol de grauri
întunecă cerul.

Letizia Lucia Iubu – Craiova

Una manciata di semi,
Ho nel palmo della mano
un’intera foresta

Plin de seminţe,
ţin în căuşul palmei
pădurea toată

Ecaterina Neagoe - Bucureşti

Boschetto selvatico –
le gemme delle rose di macchia
scoppiano una dop l’altra

Crâng părăginit –
mugurii de măcieş
plesnesc rând pe rând

Oprica Pădeanu - Bucureşti

Prima nevicata –
la foresta di betulle
svanisce all’improvviso

Ninsori timpurii –
pădurea de mesteceni
dispare deodat’

Ana Petcu - Bucureşti

Al di sopra dell’acqua
una lucciola accresce
il numero delle stelle

Deasupra apei
un licurici măreşte
spuza stelelor

Viorica Borisov Referendaru

Crepuscolo
nel bosco di querce –
hop, lo scoiattolo

Lumina serii
în pădurea de stejar –
hop, veveriţa

Maria Tirenescu - Cugir

Cireşul amar

Cireşul amar

Corneliu Traian Atanasiu

        Cu modestie, Ion Răşinaru îşi subintitulează micuţa plachetă* de 72 de pagini, format A6, publicată la Editura Grinta, Cluj-Napoca, micropoeme. Este modul obişnuit al autorilor severi cu sine de a nu se împăuna cu faptul că printre încercările lor s-ar găsi prea multe haiku-uri. Sub umbrela acestei smerite titulaturi, ferite de razele trufaşe ale soarelui, totuşi haiku-urile proliferează, precum supusele regelui Crypto după ploaie. Sau aşa cum din apa domolită a deltei se alege încet uscatul:

delta-mplinită –

plaurul scrie pe grind

cartea genezei

        Nici pilda greierului nu este străină acestei discrete modalităţi de a prelucra lumina dincolo de stingerea ei.

liniştea serii –

sub otavă greierul

toarce lumina

        Sursele de inspiraţie ale poemelor sînt mai curînd scenele din care prezenţa umană se mai păstrează doar sub aspectul unor vestigii:

sălaş părăsit –

ţurţurii din streaşină

stor la fereastră

ieruga seacă –

prin scocul morii slobod

şuieră vîntul

sau ale unei absenţe incerte, de moment, care glisează spre veşnicie:

dangăt de clopot –

pe laviţă ziarul

răsfoit de vînt

        Alte scene evocă aşteptarea. Aceea, devenită de mult ritual, a bătrînei care-şi aşteaptă răbdătoare şi cuviincioasă omul (plecat totdeauna cu treburi). Sau cea nerăbdătoare şi oarecum derutată a cîinelui care-l aşteaptă pe şcolarul plecat pentru prima oară atîta vreme:

pe masă vinul –

bătrîna la fereastră

privind poteca

primul clopoţel –

răpus de aşteptare

la poartă Azor

        Nu lipsesc însă nici poeme mai picante precum cel de mai jos:

cireşe coapte –

la adăpostul serii

sărind pîrleazul

în care alegoria copilului care fură cireşe este perfect placată pe a tînărului care sare pîrleazul pentru alte roade.

        În fine, o altă alegorie este cea a prefacerii amărăciunii vieţii în dulceaţa nostalgiei:

cireşul amar –

în cămara bunicii

numai  dulceaţă

* Ion Răşinaru, Ecoul clipei, micropoeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012

Revista Gong publică trei cronici la cărţile unor poete românce

1.
ESSENCES JAPONAISES, ADINA AL. ENÃCHESCU, ESSR., 2011
En préface, Valentin Nicoliţov souligne la nostalgie qu’exprime ce volume d’une poète qui a déjà publie 24 livres personnels [roumain, anglais]

Seule dans la nuit…
just un poème espiègle
pour calmer ma peine

Solitude --
la lune et moi parlons
d’amour

Je suis un rêve --
tout est possible
en ce printemps

Le pauvre vieil homme…
Sa pension n’est pas suffisante
pour un verre de vodka en plus

Coincidence ?
L’abricotier a juste fleuri
à ton anniversaire

Danièle DUTEIL


Esenţe japoneze, Adina AL.ENÃCHESCU, ESSR, 2011.

În prefaţă, Valentin Nicoliţov subliniază nostalgia exprimată de acest volum a unei poete care a publicat 24 de cărţi personale [Română, Engleză]

Singură în noapte...
doar un poem jucăuş
pentru a calma durerea mea

Singurătate –
luna şi eu vorbim
de dragoste

Sunt un vis –
Totul e posibil
în această primăvară

Bietul bătrân...
Pensia lui nu este suficientă
pentru un pahar de vodcă în plus

Coincidenţă?
Caisul a înflorit chiar
la aniversarea ta

Danièle DUTEIL

2.
Luciana Vladimir „Ehei… şi timpul curge / He! Le temps s’ecoule / Hey! The time is flowing”, ED. MAIASTRA, 2011
L’auteure roumaine a puplié une dizaine de recueils de poèmes depuis 2000. <> indique Ion Popescu-Brădiceni en préface et un titre plein d’éffronterie, ajouterai-je.

Ciel clair…
Les gouttes des grands glaçons
annoncent le printemps

Morceaux de vent pur
parmi les congères de neige
des primevères presses

Crépuscule..
la tulipe blanche a déjà
plié ses petals

La lune au coucher…
on peut suivre clairement
des étoiles, des destines

Faux silence –
”Retoune au Stramboli
vieux hiboux stupide !”

Le caractère spontané de l’auteure fait merveille dans le haiku.

Luciana Vladimir „Ehei… şi timpul curge / He! Le temps s’ecoule / Hey! The time is flowing” , Editura Măiastra, 2011

Autoarea română a publicat zeci de poezii din anul 2000. <> Ion Popescu-Brădiceni indică în prefaţă şi un titlu plin de îndrăzneală, aş putea adăuga.

Cer senin ...
Bucăţi de ţurţuri mari
anunţă primăvara

Bucăţi de vânt pur
printre troiene
primule grăbite

Crepuscul...
laleaua albă deja
şi-a pliat petalele

Luna la apus...
Putem urma în mod clar
stelele, destinul

Linişte falsă –
„Întoarce-te la Stramboli
bătrână bufniţă proastă!”

Caracterul spontan al autoarei face minunate aceste haiku-uri.

3.
Oprica Pădeanu, Cântecul mierlei /Blackbird’s song, 2011.

Des haikus [en roumain,et anglais] d’une poète roumaine qui a reçu de nombreuses récompenses pour son travail d’écriture.

Toubillon de vent
seul hôte le crépuscule
dans la cour sans barrière

Nuages qui passent –
un mendiant seulement satisfait
de la lumière

Un panier de fleurs
sur le nom de maman –
nuges paussés par le vent

En t’attendant
je dépose le silence
sur un pommier en fleurs

Un coquelicot vien au monde
Je vois un haiku
sur la ligne de vie

Soir d’été –
le ciel remplacé par
la lumière des néons

Un vrai plaisir pour les amateurs de poèmes courts.

Jean Antonini

Oprica Pădeanu, Cântecul mierlei / Blackbird's song, Verus, 2011,

Haiku [în română şi engleză], scris de un poet român care a primit numeroase premii pentru scrierile sale.

Vârtej
singura gazdă crepusculul
în curtea fără obstacole

Nori care trec –
un cerşetor satisfăcut
doar de lumină

Un coş de flori
sub numele mamei –
nori purtaţi de vânt

Aşteptându-te
am întins tăcerea
sub un măr în floare

Un mac vine în lume.
Văd un haiku
pe linia vieţii

Seară de vară –
cerul înlocuit cu
lumina lămpilor cu neon

O adevărată sărbătoare pentru iubitorii de poeme scurte.

Jean Antonini

Antologia „HAIGA - Pictură la poezie”

Antologia „HAIGA - Pictură la poezie” a apărut la Editura Asociaţiei Francofone de Haiku

Această antologie bilingvă (franceză/engleză) ilustrează o sută de poeme haiku aparţinând unui număr de o sută de poeţi din 15 ţări: Franţa, Elveţia, Belgia, Ţările de Jos, Germania, Polonia, România, Bulgaria, Italia, Letonia, Suedia, Moldova, Japonia, Canada şi Statele Unite.

Profesorul Itô Isao de la Universitatea din Aichi, Japonia are un cuvânt înainte. Prefaţa este scrisă de Jean Antonini, directorul revistei de haiku „GONG”.

Ion Codrescu, autorul acestei antologii, locuieşte în Constanţa. El a urmat cursurile cu maestrul japonez Ryuhei Nishiyama. Ion Codrescu predă desenul într-o şcoală de artă şi istoria artei la Universitatea Ovidius din Constanţa.

În 1992, a fondat la Societatea de Haiku din Constanţa şi revista Albatros/Albatross, care a apărut timp de zece ani, sub conducerea sa, în română şi engleză. A fost organizatorul Festivalului Internaţional de Haiku la Constanţa, ediţiile 1992 şi 1994.

Între 2004 şi 2007, a editat şi publicat în engleză revista internaţională de haiku Hermitage. În 2007, Ion Codrescu susţine teza de doctorat la Universitatea Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti: „Imagine şi text în pictura haiga în Japonia şi în Occident”.

Este autorul a douăsprezece cărţi publicate în Franţa, Ţările de Jos, Marea Britanie, Slovenia şi România.

Poemele lui, proza sa poetică şi eseurile sale au obţinut numeroase premii în Marea Britanie, Japonia, Statele Unite, România, Franţa, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru. Scrierile sale au fost publicate în reviste şi antologii în nouăsprezece ţări.

În acelaşi timp, ca artist, a ilustrat mai mult de o sută de cărţi şi reviste.

Operele sale se găsesc în colecţii particulare şi ale statului în mai multe ţări (Muzeul Setagaya, Muzeul Literaturii Prefecturii Gunma, Japonia…) Ca urmare a expoziţiei sale de haiga din Lyon (Franţa) în octombrie 2010, pentru festivalul de Asociaţiei Franceze de Haiku, a realizat o primă carte editată de AFH în ianuarie 2011.

Autorii români selectaţi de domnul Ion Codrescu sunt următorii (în ordine alfabetică):

David Alexandru
Ana Maria Bezem
Adrian Briedis-Macovei
Cornel C. Costea
Magdalena Dale
Letiţia Lucia Iubu
Florentina Loredana Dalian
Patricia Lidia
Vasile Moldovan
Cristina-Monica Moldoveanu
Ecaterina Neagoe
Radu Patrichi
Virginia Popescu
Ion Răşinaru
Vasile Spinei
Eduard Ţară
Ion Untaru
Laura Văceanu

Menţionez că textul de faţă este traducerea postării artistei franceze Graziella Dupuy pe blogul personal.

Adresa blogului:
http://grazielladupuy.over-blog.com/article-haiga-peindre-en-poesie-97591190.html

Mai menţionez că Graziella mi-a trimis link-ul la prezentarea pe care a făcut-o pe youtube şi că de acolo am aflat despre carte. La scurt timp, am citit prezentarea făcută de Florentina-Looredana Dalian, cea care avea cartea, implicit lista autorilor români antologaţi.

în timp ce nori veghează şi grâne se coc

Corneliu Traian Atanasiu

Cu titlul Haiku, editura Limes din Cluj, al cărei director este Mircea Petean, şi el autor de haiku, publică o plachetă de numai 60 de pagini cu poeme ale lui Herman Van Rompuy. Poemele sînt traduse din limba neerlandeză, limba locuitorilor din Flandra, regiunea nordică a Belgiei, de Constantin Abăluţă şi Jan H. Mysjkin.

Autorul este mai cunoscut pentru activitatea sa politică, fiind ministru, vice-prim ministru şi prim ministru al Belgiei între 1993 şi 2008. Din 2009 a fost ales preşedinte al Consiliului European al şefilor de state şi de guverne. A făcut studii de filosofie şi de ştiinţe economice la universitatea din Leuven şi a publicat mai multe volume de consideraţii politice sau de meditaţii personale.

În cuvîntul înainte al volumului, Herman Van Rompuy mărturiseşte că atracţia sa pentru haiku se datorează atenţiei speciale pe care acest gen de poem o acordă prospeţimii naturii ca repetiţie şi schimbare în opoziţie cu agitaţia oarecum haotică a lumii contemporane a omului, oferindu-i acestuia un sprijin spiritual. Scurtimea lui este ideală pentru omul extrem de ocupat din zilele noastre.

Volumul grupează poemele pe patru cicluri: Anotimpuri, Momente, Aici şi altunde, Pe drum, marcînd astfel temele cele mai uzuale ale haiku-ului. Fiecare poem este prezent în limba originară şi în traducere în limba română.

Poemele focalizează pe un detaliu sau un gest care – hop! – te teleportează unde nu crezi:

Ţopăind de zor,

pasăre prin iarbă, hop

în miezul verii.

Vară de vis:

sub prisoselnic soare

să tot prânzeşti.

Din nenumărate astfel de amănunte, prin aportul lor cumulat, pe nesimţite, vremea trece de la anotimp la anotimp, determinîndu-l pe cititor să fie una cu ele.

Gerul împietrind

şleaurile potecii.

Mîine iar dezgheţ.

Se apropie un ciclist.

Hulubi ţâşnesc din lan.

Freamăt de aripi.

Momentele schimbării risipitoare prin generoasa lor repetiţie sau întîmplările neaşteptate în spontaneitatea lor vie dau scurgerii, altfel neiertătoare a timpului, un farmec aparte şi o constantă seducţie.

Valuri se sparg

alb spumegând la ţărm.

Calm lucrez mai departe.

Gotic recules

castelul se zgâieşte

la larma noastră.

Ritmurile naturii şi lucrurilor sînt mai mereu altele decît cele ale firii noastre mult prea labile, dar ele ne dau o pildă, ne acompaniază, ne domolesc sau ne stimulează, ne mustră sau ne dau de ruşine.

Prieten în comă

în timp ce nori veghează

şi grâne se coc.

Tu m-ai învăţat

esenţa lucrurilor:

trăieşti, adică dai.

Dar lucrul cel mai important rămîne acesta: prin contemplarea lumii resimţi echilibrul său intrinsec care compensează tot răul. Esenţa a toate este generozitatea dedicării.

Căci, spune autorul în încheierea cuvîntului său înainte, haiku-ul este o formă poetică, dar şi un mod de a trăi care ne ameliorează fiinţa umană.

„Spasm of Light”, antologia saitului Wonder Haiku Worlds

A apărut „Spasm of Light”, prima antologie a poemelor publicate pe saitul Wonder Haiku Worlds. Selecţia poemelor a fost făcută de Narayanan Ranghunathan şi Shyam Santhanam, iniţiatorii saitului.

În cele 248 pagini sunt cuprinşi aproximativ 50 de autori care au contribuit la Wonder Haiku Worlds între anii 2005 şi 2007. Cartea are 6 părţi: Haiku, Haibun, Tanka, Senryu, General Short Verse şi Cinquain.

Cartea se găseşte pe internet, preţul ei este de 18 dolari SUA sau 300 de rupii, pentru locuitorii Indiei.

Autorii români de haiku prezenţi în antologie sunt: Corneliu Traian Atanasiu, Magdalena Dale, Vasile Moldovan, Dana-Maria Onica, Maria Tirenescu şi Eduard Ţară.

Cu haibun sunt prezenţi: Corneliu Traian Atanasiu, Magdalena Dale şi Maria Tirenescu.

Cu tanka, sunt publicaţi: Jules Cohn Botea, Şerban Cordin, Magdalena Dale, Vasile Moldovan, Maria Tirenescu şi Eduard Ţară.

Cu senryu sunt prezenţi: Corneliu Traian Atanasiu, Jules Cohn Botea, Vasile Moldovan, Dana-Maria Onică şi Maria Tirenescu.


http://wonderhaikuworlds.com/spasms_of_light1

Singurătatea – starea de graţie a contemplării*

Eugen Dorcescu

Scurtele şi intensele străfulgerări poetice din Străjer peste suflete, poezie grafică - recenta carte a doamnei Cezarina Adamescu – scriitoare cu bogate şi atât de variate înzestrări – aceste „aproape haiku, aproape senryu, aproape tanka” (după cum ne spune autoarea) se nasc la fericita întâlnire dintre două mari – adesea uriaşe – forţe ale eului: una aşa-zicând statică – singurătatea; cealaltă, dinamică (în planul greu accesibil al fundamentelor) – contemplarea. Şi una şi cealaltă din aceste energii au lucrat cu mare folos în istoria universală a poeziei (a creaţiei spirituale, în general: Eminescu, Lamartine, Jean Jacques Rousseau, mulţi, mulţi alţii le-au elogiat, cum prea bine se ştie). Cât despre Sfinţii Părinţi ai Pustiei, abia de mai trebuie pomenită pledoaria lor pentru retragerea din lume a celui doritor să-şi întărească împreuna-vieţuire cu fraţii întru credinţă şi apropierea de Dumnezeu (“Vrei, aşadar, frate, să iei asupra ta viaţa singuratică şi să zoreşti spre cununile celei mai mari biruinţe, a liniştii ? Lasă grijile lumii, cu domniile şi cu stăpânirile ei, adică fii nepământesc, fără patimă şi fără de orice poftă, ca, făcându-te străin de tovărăşia acestora, să te poţi linişti într-adevăr” – Evagrie Ponticul).

Ca urmare, nu ne miră că o scriitoare a cărei opera este, în întregul ei, de factură spirituală îşi întemeiază demersul pe solitudine şi pe o privire iubitor-detaşată a ambianţei, consemnând şi comunicând o atare experienţă în structuri stilistice hiperconcentrate - dat fiind că singurătatea nu este, prin firea ei, câtuşi de puţin discursivă. Spre pildă:

Toamnă -
mă asurzeşte
uruitulsingurătăţii

Ori:

Singuratică
pe-o creangă spre vârf
ultima gutuie

Şi, mai cu seamă, rezumativ, emblematic:

Darul cel mai frumosprimit vreodată –
singurătatea

La un asemenea nivel, şi într-o asemenea interferenţă de impulsuri lăuntrice, contemplare nu mai înseamnă o investigare vizuală simplă, eventual durativă şi îngândurată, a suprafeţelor. Ci, hrănită de răbdarea nesfârşită a singurătăţii, desprinsă de contingenţe printr-un îndelung exerciţiu meditativ şi introspectiv, ea străbate învelişul lucrurilor (fără a-l ignora, însă), progresând, pas cu pas, înspre esenţă. Şi fiecare pas, fiecare etapă, fiecare secvenţă sau subsecvenţă, adunate şi clasate, oarecum tematic, în mai multe secţiuni (Prin capitalele lumii, Simfonie senzorială, Secvenţe de la Festivalul George Enescu, Felurimi, Scrinul cu amintiri, Contraste. Spulber de vis, Plânsul bucuriei perfecte, Vârste şi anotimpuri, Sevenţă la Balcic, Anotimpuri spirituale etc.) sunt fixate în crochiuri rapide - repere lirice, urme, semne, într-o înaintare fără sfârşit. Transcriem, deocamdată, primul pas:

Un glob de luminăa aprins un copacfără flăcări

Soarele, ochi astral-metafizic, îndreptat, din înalt, asupra ochiului pământesc. În drumul lui, ard, fără flăcări reale, copacii. Exprimarea e atât de autentică, încât, spre a convinge, nu are nevoie de nici o retorică.

*

Cum se vede, aşadar, lumea, de acolo, de pe platforma de-azur a singurătăţii? Cum apar cele ce sunt, lucrurile concrete, dar şi cele abstracte? Cum se înfăţişează cele sensibile, dar şi cele inteligibile? Încercarea de a răspunde – după puteri – la aceste interogaţii ne conduce spre trei niveluri de sens şi, implicit, spre trei direcţii de lectură.

Mai întâi, cât priveşte lumea sensibilă, ochiul, eliberat de asperităţile contingenţei, mult prea iluzorii şi prea superflue, căci mult prea redundante, reţine doar frumuseţea intrinsecă, durabilă, imuabilă a făpturii. Urâţenia e un accident, lucrurile, oricare ar fi ele, sunt, în sine, frumoase, aşa cum au ieşit din mâna Creatorului, fiindcă : « C’est l’homme qui a introduit le désordre dans l’univers » (La Bible de Jérusalem, Éditions du Cerf, Paris, 1973, p. 1170, nota). Spre a proba aceasta constatare, textul, deşi elocvent îndeajuns prin sine, îşi aduce în sprijin, în unele cazuri, imaginea. Ca o ilustrare deplin vizuală a ceea ce sugerează cuvântul. De exemplu, în cel de al doilea pas pe această cale ce duce, printre cele ce sunt, către Cel care este :

Cum să aduni în mănunchirazele scurseca printre degete ?

Sau prezenţa umană, dizolvată-n lumini şi penumbre :

O siluetă albăcoboară tiptil
printre arbori buimaci

Urmează, la un al doilea nivel, “chipul” lucrurilor, ideea lor, suportul lor inteligibil. Ceea ce se contemplă acum, în instantaneitatea intuiţiei, este sigiliul raţiunii divine din făpturi – bănuit, abia întrezărit, surprins cu bucurie şi înfiorare:

Cerul atât de senin -
de nesuportat.Şi noi –
numai umbre.

Sau:

Cu vârfuri spre cer -
câte casetot atâtea troiţe

În fine, ca o iluminare:

După mine – numai cuvintele.Aş vrea să fiu
ceea ce sunt.

La al treilea palier, eul singur şi contemplativ, desfăcut de cunoaşterea sensibilă şi de cea intelectivă, îmbogăţit prin traversarea lor, se descoperă în pragul revelaţiei, pregătit, parcă, a lua contact, atât cât e îngăduit omului de pământ, cu misterul însuşi. Iată cum e notat acest moment de elevaţie spirituală:

Toamna
orice sunet de frunzădevine muzică divină

La fel:

Soare, Foc şi Timp
aură, majestate –putere sacră.

Drept încheiere (provizorie, desigur):

Să ştii să asculţi
în fiece omvuietul Duhului Sfânt

Ori:

Din lemnul zeilor
Crucea lui Cristospurtată pe Golgota!

Şi apoi, aşezarea în acest orizont, în aceste noi coordonate, a existenţei umane:

Paşii creştinuluinemăsuraţi -în drum spre biserică

Textul are o impresionantă unitate semantică, eflorescenţele lui tectonice, prozodice, imagistice (adesea memorabile) conlucrând fără cusur la sfericitatea întregului. Concluzia, transcrisă, discret, spre sfârşit (nu chiar la sfârşit), se adresează, interogativ, chiar titlului:

Cine e, Doamne,
altul decât TineStrăjer peste suflete?

Şi răspunsul vine de la eul înduhovnicit, care, ajuns, după lunga sa nevoinţă, pe cea de a treia treaptă, şi-a câştigat dreptul să rostească:

Urma degetului Tău
pe piatra de temelie
a sinelui

* Prezentarea volumului Străjer peste suflete – poezie grafică - de Cezarina Adamescu, aflat sub tipar.