Prezentare de carte, de Virginia Popescu
O nouă publicaţie a Mariei Tirenescu tocmai şi-a făcut apariţia.
Titlul cărţii « Zâmbet de copil » e o incursiune în lumea fericită a copilăriei dar şi o introspecţie lucidă a acesteia pe care autoarea le redă prin intermediul unor poeme haiku şi tanka.
Pe prima copertă ne întâmpină chipul unei şcolăriţe, cu un zâmbet luminos, cu ochi iscoditori şi inteligenţi care pare să ne întrebe : «De unde sunt eu? » , ca apoi tot ea să ne răspundă :
« Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară. »
(Antoine de Saint-Exupery)
Cartea cuprinde urmăoarele capitole după cum urmează :
- Cum am descoperit poezia japoneză ;
- Familia ;
- Părinţi şi copii ;
- În timpul liber ;
- Prima zi de şcoală ;
- Vacanţa mare ;
- La ţărmul mării ;
- Vacanţa de iarnă ;
- Bunici şi nepoţi ;
- Lumea copiilor ;
- Despre autoare.
Fiecare capitol e ilustrat cu mai multe poeme care se încadrează în titlul dat :
Brânduşa înflorită -
mama priveşte cu drag
chipul fetiţei
Leagăn de copil
atârnat de un ram de tei -
mireasmă de flori
Amândouă poemele ne surprind prin gingăşia şi prospeţimea lor. Atât chipul fetiţei cât şi cel al copilului din leagăn sunt asociate cu florile : brânduşa şi florile de tei.
În cel de-al doilea haiku apare şi mireasma adormitoare a teiului care face mai profund şi mai plăcut somnul bebeluşului.
Capitolul următor Părinţi şi copii este ilustrat de mai multe poeme tanka :
În visul meu
îţi cântam la pian,
dragă mamă -
vântul m-a trezit
când a trântit oblonul
În timpul liber ne plimbă pin locurile petrecute în copilăria autoarei :
Cu oile pe câmp -
cununa de păpădii
pe capul fetei
Noapte senină
doi copii îşi dispută
un licurici
Prima zi de şcoală ne duce cu gândul la emoţiile pe care le-au trăit toţi copiii cu această ocazie, făcându-ne să le retrăim şi noi prin ochii autoarei.
Septembrie -
ea îşi ascunde păpuşa
în noul ghiozdan
Prima zi de şcoală este o experienţă unică în viaţa unei fetiţe, de aceea aceasta încearcă să se agaţe de ceva drag, de păpuşa cu care s-a jucat până mai ieri. Ştiind că nu are voie cu păpuşa la şcoală, ea o ascunde în ghiozdan. Pe de altă parte, păpuşa devine confidenta
fetiţei căreia îi va împărtăşi pe ascuns primele impresii despre şcoală.
Zâmbet de copil -
pe globul de sticlă
lumea deformată
Acest haiku unde descoperim şi titlul cărţii reprezintă poate imaginea pe care şi-o face copilul despre lumea celor mari, pe care nu o înţelege şi unde toate i se par pe dos.
Vacanţa mare descrie bucuriile copiilor liberi de constrângerile şcolare :
Alergând în zori
să prindă fluturi -
câţiva nori pe cer
« La ţărmul mării » continuă ideea din capirolul precedent, completându-l cu bucuria copiilor de a face plajă şi de a se juca pe nisip.
Zori de iulie -
câţiva copii culeg scoici
de pe plajă
Cadrul se schimbă, când autoarea trece la « Vacanţa de iarnă ».
Pe foaia goală
doar un creion fără vârf -
ninge ca-n poveşti
Cine nu e uimit şi încântat la vederea fulgilor de zăpadă ?
Natura se schimbă dintr-odată, deschizând larg poarta spre lumea minunată a poveştilor. Creionul fără vârf, lăsat pe foaia albă, arată graba cu care copilul părăseşte lumea fictivă a desenului pentru a admira miracolul ninsorii care-l transportă în lumea basmelor de iarnă care prind viaţă odată cu ninsoarea.
Urmează un nou capitol de tanka Bunici şi nepoţi .
Atât de departe ca vârstă, bunicii sunt totuşi cei mai apropiaţi de copilărie. Spre deosebire de părinţii prinşi în vârtejul activităţilor şi agitaţiei zilnice, bunicii sunt calmi, răbdători şi iubitori faţă de nepoţii lor, având tot timpul să se ocupe de cei mici.
Familia
aşteaptă un musafir
foarte important -
de ce râde Moş Crăciun
şi unde e bunicul ?
Copiii se bucură de sosirea musafirului mult aşteptat, dar se miră că bunicul nu ia parte la acest eveniment important.
Cu toţii ne amintim aceste clipe de sărbători când bunicul se metamorfozează ca prin minune în Moş Crăciun.
Aceasta e Lumea copiilor plină de minunăţii, care ne readuce în memorie « Amintirile din copilărie » ale lui Ion Creangă, poeziile Otiliei Cazimir sau poveştile lui Petre Ispirescu.
Autoarea se trezeşte cu nostalgie din toate aceste amintiri :
Un fulg de nea
pe mâna mea caldă -
simt un fior
şi tare îmi e dor
de copilărie
Ultimul capitol, Despre autoare, ne arată zâmbetul cald al unei bunici împlinite care şi-a văzut nepoţii crescând sub ochii ei iubitori.
Maria Tirenescu a desfăşurat o activitate îndelungată
şi fructuoasă în domeniul liricii nipone şi nu numai aici.
A publicat cărţi de poezie, cărţi de proză şi literatură pentru copii. Ea este în continuare prezentă în lumea literară.
A primit numeroase premii în ţară şi peste hotare.
Este membră activă a Societăţii Române de Haiku din Bucureşti şi a Societăţii de Haiku din Constanţa.
Despre stilul autoarei se poate spune că se caracterizează prin naturaleţe, sobrietate, simplitate şi eleganţă, calităţi esenţiale în poemele haiku şi tanka.
Zâmbet de copil e o invitaţie la explorarea lumii magice a copilăriei, a purităţii, frumuseţii şi bogăţiei acesteia. Cartea se adresează copiilor, bunicilor dar şi părinţilor care vor deveni bunici la rândul lor.
După parcurgerea acestor pagini, cititorul rămâne cu privirea visătoare şi cu un zâmbet nostalgic pe buze.
